E o noapte clara si mai e si o luna ce lumineaza intreg cerul.
Am un gol in stomac, iar din cap pana in picioare simt cum ma traverseaza scantei. E efectul pe care il caut uneori, dar pe care il gasesc mereu la el.
E chimie, e ...combinatia letala intre amintiri intense, prezent aprins si etern insetat de senzatii. Sunt momente, note muzicale, stari, senzatii ( repetitia exista la dorinta autoarei) ce trezesc orice atom amortit, aruncandu-mi intreaga fiinta direct in mijlocul unei tornade.
Imi place, imi trebuie.
Mai sunt si cuvinte potrivite in momente potrivite, care iti lasa un gust dulce chiar si pe cele mai nesuferite papile gustative. Imi plac atat de mult, imi trebuie(esc?) atat de mult.
Vorbesc de acel cineva care desi nu m-a atins niciodata, m-a "atins" absolut de fiecare data. Mi-era dor.
Nu am regrete pentru noaptea asta si chestia asta pur si simplu ma ajuta sa ma sprijin de un nor. Si traiesc.
Oh da, damn, chiar traiesc ! De asta aveam nevoie. Doamne, ce bine am ajuns !
Tu habar n-ai, dar e mai bine asa .
Merci !
PS: post scris in pat la 3 dimineata.
