Februarie 2011.

Vreau o lamaie.

Mi-e scarba. Ce oameni ieftini ! Ce nevoie stupida de afirmare/confirmare a potentei ! O nevoie de altfel perfect de inteles daca privim din perspectiva unui om acoperit de frustrari. Si cu toate astea...mi-e scarba...

Cum?! Deci ..cum ?! La ce dumnezeu mai ai nevoie de punerea publicului la curent? Simplul accept de atunci al ei n-a fost suficient pt a-ti gadila orgoliul sau ce o mai fi prin tine?

Sau poate te-a atacat atat de tare adevarul spus frontal, incat ai resimtit o nevoie acuta de a impartasi audientei ce ai reusit tu sa faci? Nu mai simplu te chinuiai sa faci ceva bine si astfel scapai de o galeata de frustrari si complexe?

Si te mai intrebi de ce nu esti fericit , sau macar multumit, de ce nu te vrea, de ce te lasa, de ce insira nemultumiri si reprosuri ..Uite tocmai de asta. Pentru atitudinea ta ieftina, pt gesturile tale ce ar provoca scarba pana si cele mai raioase broaste de pe fundul unui lac dintr-un loc uitat de lume.

Daca iti alinti ego`ul in asa fel cand vine vorba de o persoana care la urma urmei iti e indiferenta, imi dau seama cum faci cand vine vorba de cineva caruia nu`i e rusine/scarba/etc sa iasa cu tine pe strada. Ai atitudine de vierme..Ma bucur ca nu te-am acceptat din nou.

Tot ce faci tu e mult prea ieftin pt standardele mele, de fapt..pt orice standard al unei fiinte in care exista bun simt si o minima decenta.

Esti ieftin cu totul. Ramai in conul de umbra, ca acolo iti sta cel mai bine.

Photo .

Pentru ca mi se pare genial de fina reclama.

Vreau o cheie pentru un sertar.

M-am bagat in pat. Sunt doar in chiloti si intr-unul dintre tricourile mele preferate de stat in casa. N-am mai dormit de mult timp asa. Dar azi...AZI mi-a fost dor de el. Azi m-am gandit mult la el...mai mult decat trebuia, cu mult mai mult decat merita.

Azi simt nevoia sa nu am prea multe pe mine. Povara amintirilor ma incarca suficient de mult. In noaptea asta vreau sa ma simt usoara, dezgolita de particule negative, vreau sa am respiratia uoara, mintea limpede, sufletul insetat de nou.

Maine dimineata e o noua zi, e un alt azi, un "azi" diferit. Cand ma voi trezi, voi bea din cana mea de lapte , ma voi bucura de un nou inceput si ma voi gandi la multe, la atat de multe incat sa nu mai fie nevoie sa fac trimitere la ieri, adica la AZI, adica ..la AZI`ul asta nenorocit de care mi-e dor , de care nu mai vreau sa stiu.

Ador sistemul asta uman de dulap cu multe sertarase, multe si umplute cu diverse chestioare. Azi deschid unul, maine deschid altul si uite asa...creez noi amintiri, indes mai adanc in sac amintiri mai vechi , le fac din ce in ce mai vechi pana cele noi reusesc sa imi bucure sufletul fara umbre de praf din vechiul sertaras. Maine o sa deschid un alt sertaras. In cel de azi nu trebuia sa sterg praful, nush de ce l-am mai deschis. La naiba cu greselile astea ! Eh ..dar maine e un nou sertaras la rand, sunt zambete ce stau sa le vina randul pentru a iesi la iveala, sunt ganduri noi, NOI !