Imi place. Ma afund in apa mai fierbinte ca de obicei, imi fac loc intre particulele sarurilor de baie si inchid ochii. Imi place senzatia de apa mult prea calda pe pielea mea, senzatia de apa grea, care te apasa, te innabuse , te incatuseaza si te face sa crezi ca nu vei mai scapa din mrejele ei. De aceea, inchid ochii. Ma las ei,. Vreau pentru cateva minute sa ma fac pierduta, sa ma las uitarii, sa puna ea stapanire pe mine si eu sa nu mai fiu in stare sa raspund de mine. Am bagat chiar si mainile in apa, astfel incat sa nu ma poata trage nimeni afara. Vreau sa ma deconectez total de saptamana obositoare care a trecut, de momentele in toate culorile pe care le-am trait, de persoanele de toate sortimentele cu care am interactionat.
Imi e bine. Atat de bine. E frumos sa ai un coltisor care sa iti apartina numai tie, care atunci cand te reintorci la el sa miroasa numai a tine, sa te imbratiseze si sa iti transmita prin toti porii sai ca este numai al tau. Am pleoapele inchise. Simt doar caldura si o mireasma de conifere . Atata am in momentele astea, atata imi doresc. Ziua asta mi-o dedic mie. La multi ani !
Deschid intr-un final ochii, ma ridic usor din cada si imi invelesc trupul intr-un prosop moale. Ma despart de creuzetul de relaxare si de libertate si pasesc iar in lumea reala. Ma simt usoara. Simt ca am lasat in apa tot ce am adunat neplacut in saptamana careia ii pun punct azi. Pana si fibra intima imi este usurata, imi este dornica de bine, de stari noi, de momente noi..nu neaparat si de oameni noi, desi…
Si mi-e sete. Cu prosopul pe mine, ies din baie si ma indrept direct catre sticla de vin rosu. E cam rece in casa, dar nu suficient incat sa am nevoie de haine. Ce frumos se prelinge vinul in pahar, ce stare de bine imi dau chiar si aburii de pe peretii paharului. Desculta iau o gura sanatoasa din vinul rece, ii savurez curgerea prin interiorul meu si ma bucur din nou ca e doar ziua mea, doar casa mea, ca sunt doar eu si cu mine. Doamne ce bine miros ! Imi dedic mie aceasta inlantuire perfecta a simturilor, imi spun un nou “La multi ani ! “ si mai iau o gura de vin. Arunc prosopul pe jos, pun paharul alaturi si ma asez cu laptopul in fata , cu spatele in sus pe patu`mi moale si proaspat schimbat.
Si scriu…si incerc sa relatez ce simt..Atatia gramaticieni, lingvisti etc stau si idolatrizeaza bogatia vocabularului, multitudinea de cuvinte ce ne stau la indemana si ne striga pentru a le folosi, pentru a folosi cat mai multe dintre ele. Si uite ca ..nu intotdeauna numarul acesta gigantic de cuvinte este de ajuns. Nu e nici macar aproape suficient. E acolo..undeva intre pitici, intre cei care de abia pasesc in gradinita. Nu-ti pot explica prea multe..Mini-rezumatul de aici nu este nici pe departe o ilustrare a ceea ce simt..
E atat de bine, incat nici mie nu-mi vine sa cred. Este si singuratatea buna uneori..Si chiar si egoismul…Nu as imparti momentele acestea cu absolut nimeni. Si nu pentru ca mi-am dat seama ca la un moment dat din viata ajungi sa crezi despre oricine ca nu merita din diferite considerente, nu, nu din acest motiv. Ci pentru ca imi e prea bine..si mai ales pentru ca am cautat prea mult acest bine.O fi fost si el in vacanta, s-o fi bucurat si el de singuratate si de egoism cum ma bucur eu acum. Iti multumesc , Bine, ca te-ai intors . Te imbratisez cu drag si nu ma mai satur de tine.
La multi ani , Corina !
