miercuri, 31 octombrie 2012

Allez-y ! :)


Nu mai conteaza insomnia cand te trezesti cu soarele pe fata. Nu mai conteaza piruetele facute in cautarea nebuna a somnului azi-noapte, cand te trezesti si nu mai vezi tot ceata, tot cerul innorat din ultimele zile. Soarele face treburi bune uneori. Aujourd`hui c`est le grand jour. Si el stie asta. Iar azi a fost matinal numai pentru mine. S-a trezit devreme, si-a ingurgitat cu viteza doza de cafea si acum imi zambeste mie la geam si imi tine pumnii. Mmmm...cu zambete proaspete si mirosind genial sa ne-avantam, zic. Sa imortalizam clipe proaspete.

Picior de lemn. Se-aliniaza greu.




 Ti-as spune atat de multe ...Sustin acum cu fermitate si cu semi-regret in glasul mintii. Dar cu aceeasi fermitate aproape simt ca in fata ta de-as fi, ar fi tacere. Doar te-as privi. Ti-as darui o carte si ti-as lasa mirosul mainilor mele pe ea. Sa o mirosi din cand in cand, cu dor si pareri de rau poate tardive. N-as astepta un semn..n-as astepta mai mult de-atat..Sa te mai vad o data...Sa tac si doar sa-ti sar in brate, cu sarutari sa te acopar..In liniste, sa iti ofer cartea si sa plec..Cu greu. Cu mult prea greu si cu inima grea. Pe ritmuri de Mihaela Runceanu imi simt sufletul apasat..O respiratie greoaie isi aude ecoul in intreaga camera. Se izbesc expiratiile de pereti si se intorc chinuite la mine..incercand parca sa ma certe, sa imi vorbeasca..Dar eu nu inteleg. Ma uit in zadar si nu pricep nimic din ce incearca sa murmure. Doare. Ma simt doar certata..Ma simt atinsa adanc de vorbe dure, dar atat de-adevarate...In bezna totala se simte frigul..Se simte raceala taisului..Muchia intepenita de gerul noptii imi ameninta nesigura pielea gatului. Nesigura, dar totusi acolo..O simt..Ingheata sangele in vene..pieptul nu mai tresare..in interior se face liniste. Nu mai bate nimic..nu mai zvacneste nimic.. Oare ce-as putea s-articulez daca te-as intalni vreodat` in treacat? Ce ar fi de spus? Ce ar ramane neatins? Stiu sigur insa ca ti-as da o carte. Acea carte. Stomacul strans mi-a transmis clar ca e pentru tine cartea aceea. Dar pentru mine? Pentru mine oare ce ar fi? Ce ar mai fi ?! ...

luni, 29 octombrie 2012

Calling out winter.


Catapulteaza-ma acolo unde iarna a sosit deja. Arunca-ma pe un trotuar pustiu, alintat doar de fulgii de zapada ce cad necontenit. Vreau sa-mi scartaie zapada sub picioare, sa merg ore in sir imbracata gros, ca un eschimos. Sa ninga linistit, fara vant neprietenos, fara suflete dezlantuite ce-si striga nenorocirea pe strazi. Nu vreau decat liniste si zapada. Un nas rosu si inghetat, mangaiat de parfumul de nedescris al zapezii si liniste. Multa liniste si ganduri calde, calme. Manusi groase si frumos colorate, caciula asortata, fular infasurat de cateva ori in jurul gatului si-ai mei mult-iubiti bocanci. Vreau sa ascult iarna si nimic altceva. Vreau sa vad mult alb in jur, sa ma bucur de iarna, de linistea ei, de mirosul ei..sa-mi bucur narile, sa ma ciondanesc in treacat cu nasul rosu care ma trage de urechi pentru ca l-am lasat asa in vant si-acum lumea il confunda cu Rudolph..Inchid ochii. E iarna . Trag adanc frigul in piept si imi las gandurile sa zburde catre cana aburinda de vin fiert ce ma asteapta in primul spatiu cald si acoperit in care voi pasi. Mmmmmm....trag iarna adanc in mine...o dizolv printre atomii mei si-o inglobez cu drag ca pentru totdeauna...O portie de iarna schimba stari..emotii..Te lasa sa fii tu. Cat mai tu cu putinta.

joi, 11 octombrie 2012

seara mea. Adjudecata.


In seara asta nu incap in mine...Pielea devine mulata..stransa..prea stransa... intinsa prea fest pe conturul trupului meu. Ma simt stransa din toate partile de forte ce nu accepta atata fericire intr-un singur om. Zambesc necontrolat, dau din picior pe ritm de muzica desi nu-mi sta in fire, schimb melodiile dupa nici cateva secunde si rad. Rad ca o nebuna ce-alearga spre oriunde, fericita de reusita-i de a scapa dupa ani de lupta din camasa de forta. Dansez prin camera..ma misc pe ritmuri alerte cu sete de viata..cu zambet scrijelit adanc in suflet..Vapori de lacramioare ma imbratiseaza si zburda si ei pe portativele rasetelor fara oprire. Printre lumanarele aprinse si miros de ciocolata calda ma dezlantui. Las jaluzelele netrase caci azi ma simt de neoprit...Ma simt dornica sa ofer macar putin din fericirea mea..din multumirea mea..Poate cineva tragand o ocheada pe geamul meu se va molipsi ..poate va fura macar un dram de zambet care sa ii faca seara mai frumoasa. Nu sunt coerenta si nici nu vreau..Sunt prea agitata sa imi pot pastra coerenta..sunt prea fericita sa ma inscriu in canoane. Hormonii ma strang febril de gat..ma plesnesc usor peste sani si se infiltreaza adanc in vene, taindu-mi din cand in cand respiratia..Mintea imi zboara..temperatura creste..fericirea scoate diavoli  din mine..Nu-mi pasa de ieri..nu-mi pasa de maine..Sunt suspendata intre momentul trecut si cel ce urmeaza. Ma dau in leagan cocotata intre nori, pe cerul camerei mele. E atat de placuta adierea curentului pe coapsele-mi incinse..Rochita devine inutila cand aerul rece imi mangaie feminitatea..Din cap pana-n picioare miros a fericire..a drag si sincer...a feminitate incandescenta privita in desfasurarea ei cea mai curata..De m-ai privi te-ai bucura..ai sta deoparte neindraznind sa imi opresti spectacolul..Mi-ai urmari fiecare miscare si ai savura naturaletea-mi cu teama ca se va sfarsi ..cu bucuria ca ai fost acolo..Vezi? De aia nu trag jaluzelele..Vreau sa imi vezi spasmele..sa iti inchipui cum miros..ce gust am..cum ard de fericire..Sa te gandesti cum ar fi fost daca ai fi putut atinge asa ceva chiar si cu un buric de deget pasager..Un simplu trecator intr-un moment atat de plin..momentul meu. In playlist intra o melodie un pic mai lenta..Gafaind ma intind pe covorul pufos din fata oglinzii...Cu genunchii ridicati si pieptul ce se misca spasmodic ma bucur. Imi trag putin sufletul si ma pierd printre ganduri..Dar nici  gandurile nu se ordoneaza in haosul fericirii mele..Nici ele nu ma suporta in seara asta. Nici porii nu se pot opri din a se ridica..din a se agita si-a face proeminente toate extremitatile mele..In seara asta nu incap in mine. 






miercuri, 10 octombrie 2012

esti om. Si pentru asta ma plec.



Ma doare capul. Zvacnesc tamplele de amintiri ce mai revin din an in paste pe ecranul din fata ochilor...ochilor mintiii. Se scurg momente ce au fost din colturi de ochi umezi...In coborarea lor se agata de taisul unui zambet dulce-amarui..si-apoi se izbesc fara speranta de supravietuire de bumbacul ce acopera sanii..sufletul..Nu sunt lacrimi ce sfasie..nici macar lacrimi ce dor..sunt lacrimi ce spala nepotriviri ce nu au tinut de noi..ci de acel ceva ce sta mai presus de noi..de oameni...Sunt lacrimi pasagere ce fixeaza in memoria sufletului amintiri frumoase, gesturi grijulii, mangaieri protectoare de suflet si de trup..Restul e tacere. Caci suntem oameni maturi. Caci mi-esti si mi-ai ramas drag . Caci ai castigat un loc adanc marcat in casuta unde tin respectul ..pentru ca...Uf, pentru atatea motive..

Iti doresc din tot sufletul exact ce imi doresc si mie..dar mai presus de toate, iti doresc sa ajungi sa fii iubit..ingrijit si protejat de bratele unei femei calde, iubitoare, plina de tot ce meriti..dar mai ales datatoare de liniste..de multa liniste..Aceea pe care stiu ca o cauti de ani intregi..Meriti ! Meriti tot ce e mai bun..ce ai dorit, dar n-ai putut avea..cu ele..cu mine..cu oricine...

Te pup, suflete drag,...Desi nu as fi vrut nicicand sa recunosc, esti unul dintre regretele mele..Dar cu sufletul impacat totusi mergem inainte.

vineri, 5 octombrie 2012

Vindeca-te.




Ma privesti atat de cald...ma sorbi din priviri..iti astamperi foamea cu mine..iar setea deja e uitata cand te arunci in valurile nestavilite ale unui sarut cu mine...ma atingi neincetat..Nu m-ai lasa nicicand din mana..daca m-ar fura cineva..ceva?! Vreun om, vreun inger..vreun dracusor sau poate chiar vreun duh neastamparat? Ma tii ferm de mana de cate ori pasim in doi..prin parc, pe strada, printre ganduri, prin universuri paralele..pe strazi ireale cu vise parcate bara la bara ..E liniste..In haosul acesta e totusi putina liniste. Nu prea multa, dar nici prea putina. Exact cata avem nevoie. Pentru noi se gaseste, se face..Crosetam vise de viitor la tiraj maxim si nu in ultimul rand, zilnic. Ne aruncam in visare..in mancare..in destrabalare..in noi..Calcam in picioare limitele..starpim invidia celorlalti cu fericirea noastra..Zambetul nostru permanent dezarmeaza si cel mai infocat huligan..

E greu sa fii fericit..sa ajungi sa fii astfel, mai exact..Nu spune nimeni ca nu e de munca..nu spune nimeni ca nu isi baga putin codita si norocul..Dar vezi tu, simple invidios, dupa ce ca e greu sa fii fericit..dupa ce ca ti-e dor ca naiba de vremurile in care zambeai neincetat..in cazul in care-ai trait astfel de vremuri..tu te trezesti dimineata cu sete de distrugere? Nu e nimeni vinovat pentru ca e fericit..nu e nimeni vinovat in intregime ca esti tu nefericit.. Daca iti ingreunezi drumul catre zori cu soare esti doar tu de vina..Esti doar tu cel aratat cu degetul de catre suflet atunci cand sta in fata ta posac si te intreaba cu nespusa durere in glas: " De ce faci totul sa fie mai greu? Oare nu te-ai saturat? " . Ti-ai dori sa nu prinda viata sufletul tau..Sau macar sa te intrebe si sa iti spuna exact ce vrei sa auzi ..cand vrei sa auzi..Dar vezi tu, lucrurile nu stau chiar asa ..Sufletul nu-l poti controla..Nu e nici ratiunea, nici copilul pe care il trimiti la colt si el docil urmeaza sfatul, nu e nici catelul caruia ii spui "vino si pupa-ma", iar el vine, se gudura pe langa tine si gata, tam-nesam te simti iubit. Sufletul iese din tine si te trage de urechi atunci cand nu-ti doresti. Prinde viata de cate ori se simte neglijat si te admonesteaza sperand sa te trezeasca atunci cand tu esti vinovat de starea lui proasta de conservare. Ai vrea sa il poti lega de-un scaun, cu o banda adeziva la gura si sa il uiti acolo pana trece furtuna. Pana se sterge tot ce-i rau din viata ta. Dar oare raul nu este provocat chiar de tine? Doar de tine? Rezerva-ti cateva momente de liniste..sau mai corect spus, de singuratate..Stai tu cu tine la o discutie lunga si incearca sa vezi unde gresesti..Asa vei reusi poate sa-ti controlezi mai bine pornirile rele..sa te stapanesti de cate ori ai vrea sa urzesti o noua intriga..si poate vei fi fericit..Chiar daca nu vei mai avea o activitate care sa iti umple cele 24 de ore..sau 12..sau..365 de zile pe an. Poate macar pe jumatatea celor pe care ii vorbesti mereu de rau..pe care ii sapi cu atata pofta de parca ar fi pamantul pe care ai uitat sa-l sapi si fiind in intarziere, te misti cu mult mai repede pentru a nu  pierde productia..

Hai ca se poate ! Sa fim mai buni, mai calzi..sa fim fericiti !

Chiar se poate ! :) 




EVERY DAY. 






                                                  

marți, 2 octombrie 2012

Pe drumul spre mine.


Este cald astazi. Din nou cald. Prea cald pentru gustul meu si cu mult prea cald chiar si pentru calendar. E totusi o zi buna. O zi sanatoasa pentru sufletul meu, pentru spiritualul din mine. Cu mult noroc si cu la fel de multa dorinta am mai bifat un tel de pe lista acestui an. 

***

Cuiva ii pasa. Ii pasa de ce traiesc eu, ii pasa de mine pe de-a-ntregul si reuseste sa imi transmita asta prin fiecare gest, cuvant, atom existential. "Povestea este in noi" mi-ai scris superb de tandru si de cald. 
La inceput de drum - in mine, in tine, in noi - faci tot ce poti sa mai descui cate un lacat. Unul dintre multele pe care le colectionez cand vine vorba de simtiri in doi. Lupti, te zbati..cu dintii, cu mainile, cu picioarele si tot restul ..tragi de iedera si celelalte uscaciuni ce-acopera poarta . Acolo in spate...un teatru parasit. Uitat voit acolo, undeva. Uitat si-acoperit temeinic. 
Pana la tine ...

***

Sunt linistita. Da, asta e cuvantul pe care il cautam. Imi e bine, acel fel de bine ..de liniste..de noi..de doi..de amandoi, nu de unul si de altul. Indiferent de durata, senzatia este greu de inghesuit in cuvinte. I-as anula caracterul de comoara daca as limita-o prin puncte multe negre pe un spatiu alb. 

O banca intr-un parc. O oaza de semi-liniste citadina in mijlocul unui circ nebun. Circ urban, innebunit si innebunitor pe-alocuri. O fusta frumoasa de sub care se intrevad doi genunchi catifelati, mirosind a sarlota de vanilie. Iar pe ei, o carte. Sunt doar cateva pagini trecute-n stanga, insa cu fiecare rand parcurs ajungi sa mai cunosti putin. Putin dintr-un suflet, un popor, un tot ametitor. 
Imi era dor sa mai gasesc o carte care sa-mi transmita atatea lucruri. Sa ma ajute sa ratacesc neincetat printre cuvinte, prin universuri mii si mii. Sa-mi imbrace intrebari de mult conturate sau poate nepuse vreodata in raspunsuri atat de simplist formulate, dar care ascund atat de multe. Straturi, substraturi si tot asa..Etaje peste etaje, ganduri peste sentimente si invers, impletiri superbe de tot si toate sub forma esentei umane. Pur umane. 

***

Multumesc pentru cadou, suflete! Pentru cat mai multe momente tesute in povestea din noi.

Magic exists. It`s right there, deep inside.