Aș da un bănuț celui care ar putea să îmi pună ordine în gânduri acum. Să dea o mână de ajutor celei care a trăit prea mult și a scris prea putin, iar acum se străduiește de jumătate de oră, lângă cana de lapte să așeze în pagină pe cât posibil cuvinte ce se doresc spuse, scrise, așternute pentru viitoare priviri aruncate în trecut. Dar cum nimeni nu-i prin preajmă, cu mânecile suflecate să își adâncească degetele în coca minții mele, să o frământe până la obținerea unui produs finit simpatic, mă voi strădui singură. Din nou. Şi uite cum s-au umplut deja cinci rânduri scriind despre cum să scrii, gândind despre cum să gândești ce și cum să scrii. Prea greu pentru o cantitate atât de mare, pentru o calitate neprețuită. Să curgă cuvinte rătăcite: Călătorii. Iubire. Sinceritate. Lapte. David Rio. Jazz. Aer condiționat. Unghii lungi. Mentă. Bagaje. Aeroport. Liniște. Substantive disparate, fraze lipsite de predicat, dar pline de esență. O viață plină, traiectoria dorită. Fericire, fericire și la sfârșit ... încă putină fericire. Satisfacție. Extaz. Ani.
PS: Cu postarea asta, să treci la colț puiule de geniu și să revii când vei putea scoate mai mult de atât. Oh slap! :)
