Îşi
alinta trupul cu miracole cotidiene, când în braţele unei alte femei, când printre
paginile unei literaturi de consum, când printre vaporii de toamnă de peste
dulceaţa de gutui, când prin sufletul unui om ce o adora, când prin filele unor
romane grele. Mai repara un suflet, mai mângâia o cană de lapte într-o pătură
pufoasă. Făcea artă pentru cine ştia să înţeleagă ce-i arta şi se fericea când ea
însăşi era şi rămânea artă în pofida ochilor frumoşi, dar orbi şi găunoşi din
calea-i. Înţelegea consumerismul, dar rămânea alergică la mizerie.