Dragi doamne și domnișoare, care ați găsit strategiile potrivite pentru a suporta un bărbat, același bărbat, ani la rândul, vindeți ponturi? Veniți și în sprijinul celor pe care compromisurile, în special cele pornind din diferențe de nivel de educație, cultură, maniere, le frustrează, ulterior tensionează și, mai apoi, determină să pună punct unor ecuații? Ecuații în care au intrat cu inimă deschisă, cu optimism, cu drag pentru celălalt, dar mai ales cu multă chimie (și nu neapărat/numai sexuală).
Cum faceți să nu simțiți visceral nevoia de a-i crăpa capul omului căruia îi repetați la nesfârșit anumite lucruri și despre cum e util să fie făcute unele lucruri? Cum faceți să nu simțiți nevoia să-l minimizați în cuvintele adresate, voi având în față un adult la o vârstă la care, fiindu-i adresate cuvinte în limba nativă, te-ai aștepta să le înțelegă și, evident, rețină?!