Je veux.

 Play.

        

         

         Fara mila, ti-ai infipt mana in parul meu. Durea. Mi se invalmaseau in fata ochiilor scenarii peste scenarii si as fi vrut. Sau nu.  Nu te-a interesat niciodata ce imi place, ce imi doresc, dar ai ramas pentru ca niciuna nu emana atat de multa caldura. Iar eu am ramas pentru ca. 

         As fi vrut sa nu te iubesc. Mi-as fi dorit sa nu-ti iubesc indiferenta patimasa. Dar mi-a placut mereu cand intrai brusc dupa serviciu in casa si de la usa incepeai sa ma saruti pana ajungeai la primul pat in care sa ma poti tranti. Mi-a placut cand dupa ce faceam dus impreua, mereu ma puneai sa-ti aduc un pahar de whisky si ramaneai in cada pentru inca jumatate de ora, timp in care ma framantam si visam sa fiu eu cea care iti napadeste gandurile.

          

         * Tu stai comod in cada, eu stau pe burta cu bratele sub cap pe o canapea ce mi-a permis atatea, ce imi cunoaste fiecare oftat si fiecare vis legat de tine si nu numai. M-as fi intins pe spate sa desenez pe tavan dorinte noi, vise mai vechi dar neimplinite, insa..ma doare. De data asta, cureaua a fost mult mai usturatoare. Si orgasmul de dupa mult mai ... Insa as vrea (oare?) sa fiu mereu cea la care te intorci seara acasa, sa fiu cea la care ramai spunand cand pleci de la servici "ma duc acasa", sa fiu cea care iti gateste, care iti ostoieste poftele cu lichidu-i plin de daruire, sa fiu cea pe care nu o vizitezi cu program regulat si care iti face inima sa bata cu putere, chiar si atunci cand nu recunosti. 

Se simte, baiete! 

          Si nu vei sti niciodata ca stiu mai mult decat crezi, ca simt mai multe decat ti-ai dori. Stii, acum vreo doua saptamani, cand ai venit la mine dupa acel banchet pompos la care bausesi "cu baietii" prea multa tarie pentru cat puteai duce dupa o zi plina, ma asteptam in somn s-o strigi pe ea, sa-ti strigi sotia, exact cum faceai in prima saptamana, acum multi ani. Cu toate astea, mi-am auzit gutural numele... 

          Stii, mereu mi-ai spus ca citesc prea multe carti de psihologie, de cunoastere interioara, mereu m-ai certat pentru ca tu considerai toate astea o indepartare voita si stupida in acelasi timp de realitate. De aceea nici nu voi incerca sa-ti explic notiuni ca subconstient si nevoile sale. Esti prea ancorat in cotidian sa ai macar rabdare sa ma asculti. Dar iti voi spune doar atat: cand tu, constient negi cu vehementa ceva si incerci sa fugi, subconstientul cu siguranta va debita exact ce te infioara, exact ce nu ti-ai dori sa auzi raspicat, dar mai ales nu ti-ai dori sa auda ceilalti. Ti-am spus mereu " iubite, te feresti degeaba de mine", dar.

          Poate candva vei deschide ochii mai mult decat pe jumatate, vei vedea ce e de vazut, vei auzi ce e de auzit si nu vei mai pleca acolo unde nu-ti e bine, doar pentru ca. Poate. Iar daca nu, sa stii ca aici, un adapost in sensul sau eminamente pur isi va deschide usa fara sa cracneasca in fata sufletului din tine. Mereu vei fi primit in aceleasi brate sincere, cu aceiasi ochi inlacrimati de dor si dragoste si vei primi acelasi zambet pur peste care treci cu degetele usor de cate ori tanjesti dupa senzatia de a fi iubit. 

J`aimerais que tu me tiennes la main ..

Pour toujours...