doare cand te trezesti.

[...]

Pierdută într-un spaţiu ciudat, căuta orice element în jurul ei de care se putea agăţa pentru a-şi regăsi echilibrul. O ceaţă de nedescris învăluia totul, iar lucrul ăsta nu făcea decât să-i alerteze firea şi aşa uşor de impacientat..Încerca să caute elemente familiare, însă oricât întindea mâinile pentru a atinge obiecte din jurul ei, pur şi simplu nu îşi regăsea confortul pe care simţea că îl avusese cândva. Noptiera plină de lucruri altădată dragi ei acum îi părea doar o bucată de mobilă impasibilă la zbuciumul ei. Pe noptieră, o carte cu semnul pus la pagina 370 o făcu să îşi pună  o serie de  întrebări   legat de unde se afla, legat de ce anume căuta ea acolo, unde nu recunoştea nimic. Totuşi, avea cheile de la acea  casa..ştiuse drumul până la dormitor..până la pat, fără vreo ezitare..iar pe noptieră semnul acela de carte trebuia totuşi să însemne ceva..Faptul că era situat în interiorul ei sugera clar faptul că ea citise cândva din acea carte..ea sau cine locuia acolo..Cineva care totuşi o cunoştea destul de bine din moment ce pe noptieră trona si o ramă ce o ilustra pe ea rezemându-şi capul de umărul unui bărbat care îi săruta părul.. " Nu orice străin vine şi îţi sărută părul, iar tu zâmbitoare, accepţi să faci o poză cu el, dacă nu înseamnă totuşi ceva în viaţa ta " ..

Atâtea frânturi de evenimente cu care însă nu se putea identifica… Era secătuită de orice fel de putere fizică, exact ca in urma unui drum foarte lung, însă ochii ei agitaţi găseau totuşi puterea de a alerga fără oprire pe tot ce  forma decorul acelei camere în care se afla. Nu îşi putea aminti de nici o culoare însă cum ajunsese acolo, deşi asta era tot ce îşi dorea în momentul acela..

Îşi simţea buzele uscate, dar nu găsea de niciunde puterea să se ridice  în picioare pentru a căuta puţină apă. Simţea că la cea mai mică încercare de a păşi lângă pat, picioarele îi vor fi retezate de o forţă nevăzută şi se va prăbuşi la pământ. Îi era teamă de singurătate, de faptul că nu ar fi fost nimeni acolo să o ajute să se ridice, tocmai de aceea mai amână puţin momentul şi încercă să-şi impună ca nu îi este sete, că totul este doar o iluzie falsă. Total deconcertată şi disperată în căutarea unor răspunsuri care să o ajute să înţeleagă ce se întâmplase cu ea, se bucura totuşi de existenţa draperiilor în cameră. În falduri mari ce atârnau până pe parchetul frumos lustruit, îşi desfăşurau întinderea bucăţi de catifea neagră ce răspândeau eleganţă peste tot, nelăsând totodată nici o frântură de lumină să perturbe în vreun fel micro-universul camerei. Pentru o clipă îşi aminti fugitiv că demult, visase să aibe o casă cu draperii negre, rafinate, care să îi permită să se simtă de fiecare dată când avea o problemă protejată cu adevărat, să se simtă o regină ascunsă în iatacul ei pentru câteva ore, timp în care problema ar fi urmat să dispară. 

Îşi dorea să întrezărească pe undeva un telefon măcar. De fapt, în adâncurile ei, încă spera că este un vis din care se va trezi la un moment dat şi îşi va da seama că se află în camera ei şi că nu plecase nicicând de acolo. Se ciupi de câteva ori şi convingându-se că totul era real, că tot ce o înconjura era palpabil şi că ea chiar se regăsea în camera aceea decorată superb în negru şi alb, o panică teribilă o cuprinse, accelerându-i bătăile inimii la un nivel de nedescris. Simţea cum sângele îi năvăleşte în obrajii pe care acum îi simţea extrem de fierbinţi şi îşi dorea să apară din senin cineva care să o ajute, să îi aducă un pahar cu apă şi o compresă rece pentru fruntea şi obrajii pe care îi simţea în flăcări.

Uitându-se în jur, în ciuda temerilor sufocante, nu putea să nu aprecieze bunul gust cu care fusese decorată camera. " Femeia căreia îi aparţine camera este cu adevărat norocoasă. Draperii elegante, un pupitru pe care se găsea un teanc de plicuri frumos colorate şi un stilou ce te îmbia să scrii la orice oră, o toaletă cu oglindă, mare, pe care se vedea de la distanţă o ordine desăvârşită şi multe sticle de parfum aşezate în funcţie de înălţime, un taburet cu picioare negre şi învelit în saten alb..Însă nici măcar un pahar cu apă...". Brusc, simţi că nu se mai poate sprijini în coate pentru a admira camera şi sub efectul unei puternice ameţeli, căzu înapoi pe perna mare din spatele ei. Începu să tremure din toate încheieturile şi cu o ultimă sforţare luptă, străduindu-se să poată striga după ajutor. Simţea o teamă fără margini, însă oricât încerca, din adâncul gâtlejului nu îi ieşeau decât icnete amare, de neînţeles. Nu îşi putea explica cum ajunsese aşa, ce făcuse greşit, unde era. Încerca din răsputeri să-şi amintească ultimele persoane cu care vorbise, care fuseseră în preajma ei..Încerca să înţeleagă multe, însă nimic nu se lămurea în faţa acestui corp tremurând şi străbătut de fiori şi de sudoare rece.."Trebuie să mă ridic, să deschid geamul, să strig..Trebuie să mă audă cineva, să vină cineva ", gândea cu disperare acel suflet plăpând, imobilizat într-un pat imens.

Reuşi cu greu doar să se întoarcă pe o parte, ajungând aproape pe marginea patului. Privind pe podea din nevoia de a găsi un punct de sprijin, din nevoia de a se simţi puţin mai aproape de geamul salvator, observă un pliculeţ de plastic transparent, cu o pastilă în interior şi un post-it lipit de el. 

" Scuze iubito că a trebuit să plec. Ţi-am lăsat şi o porţie pentru dimineaţa, poate te plictiseşti. Să nu uiţi că te iubesc." .

Insesizabil de repede, un întreg scenariu neplăcut începu să i se deruleze în faţa ochilor minţii. Îşi aminti cum bărbatul pe care îl iubea, dar care nu o vizita decât arareori pentru sex şi pentru câte o "bombonică" savurata în sincron, o ispitise pentru a nu ştiu câta oară să nu renunţe la el. Să nu spună adio şi să rămână "fata lui fidelă", care mereu îl aştepta caldă şi dornică de a-i răspunde afirmativ la toate dorinţele. Îşi aminti cum îi ţinea capul în mâini, în mijlocul patului din dormitorul ei care fusese de atâtea ori în spusele lui "al lor şi doar al lor", cum o ruga cu ochi pe cât de luminoşi, pe atât de falşi să mai rămână în viaţa lui, cum îi spunea că este singura cu care se simte bărbat. Pe marginea patului stătea încremenită întocmai ca un spectator şocat de tragismul dramei ce se joacă în faţa lui. Privea cum i se pune un pahar de whisky, cum bărbatul căruia i se dăruise de atâtea ori îi promitea că va fi "ultima trăznaie" făcută împreună. Îl vedea cum pune pe limbă o pastilă şi sărutând-o fără drept de apel, simţea cum i-o împinge direct pe gât. Îşi amintea totul atât de clar, încât aproape îşi pierdu cunoştinţa de teamă. Nu înţelegea cum a putut s-o lase singură, ştiind că întotdeana a fost de acord să ia acele pastile doar cu promisiunea că el va rămâne lângă ea până îşi va reveni în simţiri . Îi era scârbă de el, de ce putuse să facă din ea..îi era scârbă mai ales de ea însăşi, căci se lăsase în halul acela călcată în picioare, folosită. Îşi lăsase la intrare orgoliul, demnitatea, principiile şi tot ce îi alcătuiau cândva esenţa şi se aruncase dezbrăcată de bariere şi nesătula de o iubire bolnavă în braţele bărbatului ce s-a dovedit a fi cel mai crunt monstru. Îi spusese că îi este rău, că în seara aceea ar vrea doar să o facă a lui, doar să îi amintească ce frumos e să fii în braţele omului iubit..Însă el insistă şi insistă..şi insistă..Nu ţinu cont nici de rugăminţile ei, nici de paloarea pe care ultimele zile de stres enorm la muncă i-o transpuseseră pe faţă..

" M-a drogat forţat..Doamne, ce om am putut să iubesc?!" ...

[...] 

noapte buna.

Lasa-ma fara aer.

 Cause tonight I hunger for a long and delicious goodnight kiss :)

Foc la orizont. Arde

Priveste-l cum aluneca usor. Urmareste-i indeaproape plimbarea pe trupu-mi incins...Urmareste-i salturile si  frecarea in timp ce strabate toate curbele-mi chemande... In liniste coboara putin cate putin..se prelinge nesatul, intarind extremitati..deschizand orificii spre pofte greu de stavilit. Nu-l lasa singur. E mic si stangaci in miscari. Ajuta-l, mergand tiptil cu limba in urma lui. Pierde-ti moliciunea buzelor pe intinderea carnii mele . Priveste-l cum treptat dispare. Fii insa un tatic grijuliu..tandru..si ramai la capatul toboganului sa il prinzi din coborare..Intredeschide usor buzele si lasa-ma sa-ti simt respiratia protectoare..Primeste-l cu atingeri ferme, dar totodata moi... Nu vreau sa te mai saturi. Nu vreau sa-mi lasi dorintele sa fuga iar. Ramai aproape si bucura-te de prada ce-o ai in gheare, fara intrebari suplimentare, fara raspunsuri necesare... Priveste-ma de-a-ntregul.. Simte-mi tanjetul..citeste-mi-l in fiecare spasm al trupului agonizant...Saruta-mi usor pantecul..saruta-mi usor pielea cu porii puternic marcati..Usor si lin..Ca o boare ce doar imi alinta simturile..Din ce in ce mai apasat..Accelereaza-mi bataile inimii in ritm cu atingerile tale..Insotit de gemete cand usoare, cand strigatoare la cer, bucura-te de mine..de tot ce iti pot oferi..Si lasa-ma sa imi amintesc cum se simtea cand fara griji ma puteam pierde printre maini ferme..printre atingeri debordand de masculinitate...Ratacindu-ma de-a dreptul sub parfumul de barbat dorit..printre bratele tandre de  mascul insetat..prin spatiile mocninde de dorinte sfasietoare..Priveste-l cum se topeste..Priveste-ma cum scot aburi de dorinta ..Asculta-mi portativele pline de note si..priveste-ma cum ma topesc la randul meu...

Carne de femeie iubitoare.

Miros de piele incandescenta. Soare prin toti porii. Carne de femeie fericita, dezvelita dupa luni intregi de temperaturi insuficiente. Ochelari de soare, un ulei frumos mirositor, o piscina intre munti. Nu ma pot satura de parfumul soarelui pe pielea-mi uda. Parca nicicand nu miroase soarele atat de imbietor ca atunci cand il savurezi de pe o piele curata ce inveleste un suflet la fel de curat. Ma iau singura in brate si imi pierd privirea prin zare. Imi place ca nu e prea multa lume care sa aglomereze decorul. Te poti concentra linsitit pe zumzetul delicat al putinilor clienti, insotit la fiecare rasucire a sunetelor de  o prospetime greu de exprimat in cuvinte. Prospetime pe chipurile oamenilor, in pahare, pe cer, in firele de gazon proaspat tuns, peste tot. Se respira aer curat pe nesaturate, se asculta cate un zdranganit sporadic al cuburilor de gheata pe funduri de pahare inalte, udate de lichide imbietoare. De fapt, ce nu e imbietor intr-un astfel de univers? De la albinele care altadata ma scot din minti pana la caldura care de atatea ori ma face sa alerg catre prima unitate de aer conditionat, astazi totul este primitor. Totul ma mangaie, ma incanta, ma impinge catre vise de tot felul.  Ma arunc cu putere in vidul gandirii si nu ma mai satur. Observ cu entuziasm ca la mansarda nu e pic de gand, de amintire, de nimic perturbator. Ma bucur de ce ma inconjoara, ma bucur de traseul ochilor ce alearga jucausi printre varfuri de copaci de un verde felurit, ma bucur de miresme, de la cea de corpuri imbalsamate in arome placute pana la cea de clor de piscina - miros pe care il ador la orice ora -. Ma bucur la puterea n, cu toate simturile. Merita si ele rasfatate din cand in cand. Iar azi le-am alintat din plin. Doamne, cat imi place senzatia de afundare a nasului in pielea umerilor... in carnea aburinda. Cat imi plac rotunjimile umerilor unei femei..Transmit atat de multe, daca stii sa le citesti...daca stii sa le iubesti...

Ajut-o cum putini stiu sa o faca.

- Nu te uita la ea! Fii discret si prefa-te ca nu o vezi! Ca nu ii observi zambetul fortat. Ca nu ii auzi suspinele izvorate din cel mai ascuns ungher al inimii sale. Las-o sa-si planga pustiul. Sau poate prea-plinul. Nu te ingramadi asupra ei cu aburi de caldura ce azi ii poti oferi, dar poate maine nu. Impinge-o prin lipsa unei maini intinse catre ea sa-si adune puterile singura. Singuratatea da putere. Nu-i permite sa cada mai jos de atat, imbratisand-o trandru si oferindu-i spre cumparare iluzii ale unei apoteoze mereu satisfacatoare. Nu-i arata ca este cineva acolo pentru ea, nu o insela spunandu-i ca mereu se va gasi asa ceva pentru ca stii prea bine ca nu e adevarat. Ca ar fi o minciuna sfruntata. Invat-o sa nu se complaca in scufundari prelungi printre realitatile biciuitoare. N-o obisnui sa fie o carpa, mereu tanjind dupa ajutor, dupa un sprijin consistent. Ajut-o prin distanta. Cu siguranta astfel, de cate ori va fi atinsa de lovituri felurite si de cate ori se va putea ridica singura dintr-o mocirla in care a ajuns involuntar, va multumi din suflet oamenilor si momentelor care au transformat-o in stalpul de otel. Atunci vei fi facut cu adevarat un bine incomensurabil. Vei fi pus o caramida la constructia apasatoare si deloc usoara a unui caracter puternic. Ii vei fi dat o bucatica de tarie in lupta cu ce o inconjoara. Perspectiva inseamna atat de multe. Pe cat de multe inseamna sa stii sa lupti cu indarjire sa revezi marginile luminoase ale prapastiei, atunci cand altii, delasatori, se "multumesc" sa scoata din toti rarunchii urlete disperate in incercarea de a strabate intunericul strafundurilor.

Hai sa fugim aproape. Dar totusi atat de departe.

Dezbraca-te de orice fel de limite si hai sa petrecem o zi curata. Lasa pe jos in urma ta tot ceea ce stii despre unul si altul sau chiar despre tine, barfe, rautati sau pur si simplu informatii si hai sa ne plimbam prin necunoscut. Nu vreau sa ma tii de mana, nu vreau sa fie romantism in aer si sub picioare, ci doar o plimbare intre doi straini. Vreau sa mergem indelung, sa vorbim despre cate in luna si in stele, fara sa tinem cont de ce stiam inainte de ora intalnirii. Sa fim doi straini care se intalnesc pur si simplu pentru a rupe barierele cotidianului. Pentru a bea ceva rece intr-o zi torida, pentru a marsalui prin parcuri umbrite, pentru a rade cu sete si a obosi de atata fericire. Sa nu ne apese trecutul, visele, dorintele, ci doar sa respiram o gura de aer nou. Sa ne infruptam din vorbaraia celuilalt la felu`ntai, iar ca desert sa cerem  o doza suplimentara de ras nebunesc. Sa imi spui ce ai pe suflet, fara sa ai pe umeri stresul ca voi crede cine-stie-ce despre tine sau ca te voi judeca. Sa iti vorbesc in continuu despre lucruri mici sau mari pentru mine, care sa umple frumos un interval orar aparte. Sa te intereseze doar sa vorbesti, sa razi, sa ai dureri de burta de la atata ras si seara, sa pui capul pe o perna entuziasmata sa sprijine  o fata zambitoare. Neincetat de zambitoare. 

Stii, nu iti spun ca m-ai atras cu ceva pana acum. Te-as minti si vreau sa fie un contact curat. Nu reprezinti o provocare, nu ma trezesc cu gandul la tine, insa cand dai cate un semn, ma faci sa ma intreb pentru cateva secunde ce se ascunde in spatele unui nume si al unui prenume. Te-as scoate la o astfel de plimbare, suflete. Si nu pentru ca esti barbat sau pentru ca stii sa faci anumite lucruri pe care majoritatea nu prea le face din varii motive. Nu. Pur si simplu pentru ca as vrea sa fii tu strainul cu care sa rad si sa povestesc o zi intreaga. Indiferent din ce mediu vii - intelectual, familial, profesional-, indiferent ce stii sa faci sau sa spui....indiferenta la tot, dar pe moment atenta la orice. Sa fie o zi fara date personale, fara cv-uri complete si prezentari inutile. Sa fim doar doi oameni care se rup o zi de tot si traiesc o alta viata. Poate intr-o zi chiar o sa-ti propun asta. Sunt curioasa ce ai spune. Sunt curioasa in ce masura te-ar incanta sau nu intr-o zi ca un suflet sa te intrebe:  

"Azi vrei sa fii strainul meu?". 

Over and over again: http://www.youtube.com/watch?v=Vbg7YoXiKn0

Curajul conteaza.

O prima incercare de crin. 

Miros iubire in fiecare atom al camerei mele.

Azi nu. Azi nu ma intereseaza ca sunt 80 de grade afara, ca se voteaza, ca se da bacul, ca are loc cine stie ce fenomen astronomic sau miscare tectonica in Vrancea sau in Italia sau mai stiu eu unde. Azi ma bucur de mine, azi ma iubesc, ma ridic in slavi, ma dau in leaganul agatat de un norisor, imi falfai picioarele in nemarginire, lasand aerul racoros sa-mi mangaie talpile. Azi ma imbrac cu cel mai frumos sutien si cei mai frumosi chilotei si dansez in bataia aerului conditionat, simtindu-ma in varf de munte, rostogolindu-mi bulgarele de fericire prin zapada pura din Carpati. Azi sunt incoerenta, sunt dincolo de limite si dincoace de fericire. Respir multumire, inspir miros de fum aromat din focul in care cu putere am aruncat lista de frustrari ce mi-a adus-o ultima perioada, expir zambete, rasete, fericire. Azi nu sunt multumita ca imi sta parul nu stiu cum sau ca unghiile au in sfarsit nuanta dorita sau ca picioarele fine miros a crema mult dorita, azi nu sunt doar atat, azi sunt fericita. Ca exist, ca nu ma limiteaza la distractie niste kilograme in plus sau faptul ca pe tocuri ma uit de sus la tot, ca trimit involuntar la colt tipe aratoase si scot pe ringul de dans tipi plictisiti de sexoase de carton ce sprijina niste tocuri, o rochita scurta si un pahar ce li se urca la cap de la prima inghititura. Fericita ca ma iubesc, ca stiu sa iubesc, ca am ce si pe cine sa iubesc. Azi ma laud, ma laud si cand termin, incep sa ma laud. Pentru ca merit, pentru ca pot, pentru ca vreau, dar mai ales pentru ca fruntea sus si privirea mandra si sincera nu mi le poate sterge nimeni. Pentru ca am suisurile si coborasurile pe care le intampina orice om normal, pentru ca poate nu sunt cu prea mult diferita de traiectoria altora, dar totusi ma bucur de suisuri cu disperarea si setea cu care muncesc si atunci cand vreau sa fug cat mai repede de coborasuri. Pentru ca tin la gramatica si corectitudinea limbii romane, pentru ca stiu sa iti transmit ce vreau fara sa par o analfabeta, pentru ca sunt impulsiva, dar nu proasta, acida, dar nu nesimtita, pentru ca nu am rabdare, dar lupt sa ma controlez uneori, pentru ca as putea rade ore in sir pana te-as aduce la disperare, dupa care seara ai realiza totusi ca ti-am inveselit ziua, pentru ca pot fi atat de serioasa incat sa ma intrebi ce e cu mine, ca parca nu sunt eu, pentru ca stiu sa vad, nu doar sa privesc, pentru ca imi place sa cred ca inteleg destule si ca nu doar le aud, pentru ca..si pentru ca..., dar mai ales pentru ca.

Azi sunt fericita, rad si plang de fericire, tac si urlu de fericire, dansez in varful patului, cat si pe gresia rece. Azi iubesc pana in interiorul cel mai adanc al viscerelor. Pe singura persoana pe care, oricat ar gresi, nu ma pot supara , pe singura persoana pe care, oricate tampenii ar face, nu as putea s-o parasesc. Pe mine :).

O duminica orgasmatica sa ai, suflete de pui de geniu! Chiar daca te-as ucide de mii de ori, de aceleasi mii de ori te-as pastra viu. VIU.

Inca putin.

O dupa-amiaza fierbinte. Ma ascund de canicula in spatele jaluzelelor de culoarea cognacului, pe care le asortez in oaza de racoare ascunsa cu mirosul unei cafele proaspat facuta. Pagini peste pagini scrise pe teme mult prea indepartate macar de un colt al interesului meu. Pe langa mine tolanita pe jos, pe gresia rece, pisica familiei. Ce viata! Sa te trezesti doar sa mananci, sa iti faci nevoile, iar mai apoi sa te culci din nou, pentru ca oricum va veni cineva care va strange dupa tine. Nu pot spune ca o invidiez, pentru ca firea-mi vulcanica cu siguranta ar muri strivita de platitudinea unei vieti de leguma. Dar totusi..Ar putea din bun simt macar sa se duca in alta camera, netrebnica, caci eu stau si scriu de ore in sir si ea..ma sfideaza din cand in cand prin cate un oftat ce ii scapa lejer in somn. Pauza. Sa lasam tastele sa respire, sa permitem sufletului sa danseze. Un coc in varful capului, o melodie in surdina si o ceasca asortata cu farfuria. Dezordine pe birou, dezordine in ganduri. Se lupta la mansarda un gand nemernic si cotropitor, ce striga-n gura mare " Lasa naiba proiectul. Pune-ti un film, ia-ti ceasca in brate. Baga-ti .... in fierbinteala zilei si-n termene limite si-n tot si afunda-te in perna-lacrima." cu gandul mai rational, cu picioarele putin mai bine ancorate in realitatea lui 4 iunie " Nu mai vegeta, nerusinato! Pune mana si scrie la proiect ca nu te-ai nascut vreo sefa de stat sa faca totul altii pentru tine. ". Mda..Si se lupta, si lovesc, se trantesc, se arunca in corzi. Lovituri sub centura, trante la podea si arbitrul fluiera. Cotropitorul e descalificat, victoria e a celui rational. Ca doar si ieri am vegetat, iar daca acum trag ca o nebuna cu dintii de idei si cu degetele de taste e doar din vina mea, din lenea mea de ieri, din termenul limita de maine. Dar cafeaua e atat de buna..Ma bucur atat de mult de aroma ei, tocmai pentru ca beau atat de rar probabil. Dar e al naibii de gustoasa si a naibii de prietenoasa pentru ca mi-a oferit pretextul bun pentru o pauza.

Cafeluto,

Multumesc.

Cu stima,

Subsemnata.


PS: Desculta pe gresia devenita si ea cam calda, neatenta la ganduri sumbre de cistite viitoare si antipatice, ma intorc neconvinsa la scris. Mersi Patti pentru repeat-ul relaxant.