Carne de femeie iubitoare.

Miros de piele incandescenta. Soare prin toti porii. Carne de femeie fericita, dezvelita dupa luni intregi de temperaturi insuficiente. Ochelari de soare, un ulei frumos mirositor, o piscina intre munti. Nu ma pot satura de parfumul soarelui pe pielea-mi uda. Parca nicicand nu miroase soarele atat de imbietor ca atunci cand il savurezi de pe o piele curata ce inveleste un suflet la fel de curat. Ma iau singura in brate si imi pierd privirea prin zare. Imi place ca nu e prea multa lume care sa aglomereze decorul. Te poti concentra linsitit pe zumzetul delicat al putinilor clienti, insotit la fiecare rasucire a sunetelor de  o prospetime greu de exprimat in cuvinte. Prospetime pe chipurile oamenilor, in pahare, pe cer, in firele de gazon proaspat tuns, peste tot. Se respira aer curat pe nesaturate, se asculta cate un zdranganit sporadic al cuburilor de gheata pe funduri de pahare inalte, udate de lichide imbietoare. De fapt, ce nu e imbietor intr-un astfel de univers? De la albinele care altadata ma scot din minti pana la caldura care de atatea ori ma face sa alerg catre prima unitate de aer conditionat, astazi totul este primitor. Totul ma mangaie, ma incanta, ma impinge catre vise de tot felul.  Ma arunc cu putere in vidul gandirii si nu ma mai satur. Observ cu entuziasm ca la mansarda nu e pic de gand, de amintire, de nimic perturbator. Ma bucur de ce ma inconjoara, ma bucur de traseul ochilor ce alearga jucausi printre varfuri de copaci de un verde felurit, ma bucur de miresme, de la cea de corpuri imbalsamate in arome placute pana la cea de clor de piscina - miros pe care il ador la orice ora -. Ma bucur la puterea n, cu toate simturile. Merita si ele rasfatate din cand in cand. Iar azi le-am alintat din plin. Doamne, cat imi place senzatia de afundare a nasului in pielea umerilor... in carnea aburinda. Cat imi plac rotunjimile umerilor unei femei..Transmit atat de multe, daca stii sa le citesti...daca stii sa le iubesti...