Postare de suflet. Loc de suflet în poză făcută cu suflet. Suflet, suflet și iar suflet! Căci fără el am fi nimc.
La vârste diferite, aceleași lucruri, situații, acțiuni ne pot trezi emoții atât de diferite. Ne întoarcem la ele cu alți ochi, cu alte gânduri și, sigur, cu o altă versiune a noastră.
Astăzi revin aici într-o nouă etapă a vieții mele, atât de diferită de cea de la ultima scriere. Revin din motive diferite și clar, cu o altă poveste de spus. Tot sincera, nefiltrată, dar cu alte trăiri și o altă stare actuală. Și mai ales, dintr-o altă perspectivă.
Perspectiva unui suflet care, între timp, a mai suferit, s-a mai bucurat, a mai evoluat, a și făcut pași în spate uneori prin decizii greșite, dar atât de simțite. Dacă ar fi să aleg un singur lucru care nu s- schimbat, indiferent de anii care au trecut, de zările în care am fost purtată, acela ar fi sinceritatea. A mea față de mine. Față de tot ce sunt și de tot ce am construit. Poate de aceea nici nu sunt regrete când arunc un ochi peste umăr.
Da, sunt lucruri care nu au ieșit conform planurilor, conform dorințelor și, mai ales, conform așteptărilor. Dar de la nostalgie sau ușoară nemulțumire până la regret e cale lungă. Iar eu am refuzat să o parcurg. Și azi, după niște zeci de ani de viață, încă spun cu mândrie și, mai ales, recunoștință față de mine că am rămas fidelă simțămintelor mele, că am luat decizii bazate exclusiv pe convingerile mele și de aceea, nu am regrete pe harta organului tetracameral.
Nu știu unde mă va purta acest nou început în a scrie. Sau cât mă va "ține" această ocupație, date fiind resursele mele epuizate de răbdare, dar oricum, puțin e mult mai bine decât deloc. Pentru că uneori, avem nevoie să ne întoarcem la lucrurile care ne făceau bine, chiar dacă noi nu mai suntem cei de atunci. Cu siguranță schimbarea nu este fundamental petrecută, încât să nu mai găsim fărâmă de bine sau bucurie în ceva ce, cândva, ne aducea atât bine. Atâtea zâmbete! Atât spațiu de defulare când zilele deveneau apăsătoare.
Welcome back, pui de geniu!
Să-ți zburde sufletul, dar mai ales degetele pe taste, până la lipirea celui mai frumos zâmbet pe chipul de om bun!
