amin.

Mi-ar placea sa spun ca mi-e indiferent, ca pur si simplu nu ma misca in niciun fel, ca sunt un  suflet bun, ce doar ignora ce nu valoreaza mult. Dar doamne..azi ti-am savurat degradarea in cel mai primar fel posibil. Azi a iesit demonul din mine si a baut de fericire, din distrugerea ta. Am simtit in gura gustul metalic al razbunarii nedorite neaparat, nemuncite, dar venite. Oh doamne..si as fi vrut sa spun ca mi-e indiferent, dar doamne..ce senzatie mi-a oferit caderea ta ..Ti-am urmarit fiecare detaliu al structurii de plastilina pret de cateva secunde si-am ras, am savurat..si doamne..m-am iubit mai mult, din ce in  ce mai mult. Pentru ca vorba aceea...fiecare primeste ceea ce merita. Poate de aceea este si considerata razbunarea arma prostului..Pentru ca oricum lucrurile se aseaza, iar fiecare primeste pe masura meritului, dar mai ales a posibilitatilor de suportabilitate..Am ajuns sa spun si-n cazul asta : "Atata poate" .

Si doamne...ce-am mai ras.

Ma legan. Pe margini de vise m-aşez si fara tagada, incep sa rad. Si rad, si rad si brusc m-opresc. Ceva ma trage de urechi. O voce soptita initial imi arunca-n urechi reprosuri mii si mii. Dau sa ma misc, dar nu pot. Obosita, respir greoi si incerc sa intind macar mana spre ceasca de ceai. Rasfir degetele si ..ceasca se sparge. Multiple bucati de portelan se rostogolesc spre podea intr-un vuiet asurzitor. In continuare, ma legan. Caut un coltisor de aer, pe-o margine de pajiste verde, sa-mi trag sufletul ostenit. Sa-l trag inapoi in piept, sa-l culc, caci e tarziu. Doi ochi de ceata se pierd in zare. Alearga, ratacesc, se-mpiedica si se intorc. Si cauta, si cauta...dar nu-i nimic. Plamanii-s grei, iar aeru-i departe. E prea departe, trenu-i periculos in zilele noastre si nu se stie: merita ori ba?! E aer de primavara in mijloc de iarna. E cald imprejur si el se sufoca. Usor-usor, se intoarce catre baza. Dar oare baza-i inc-acolo? Sau poate doar asa se vede de pe-o margine de vis ?! Si iar intind o mana...In fata mi se descompune si ... ia-l de unde nu-i. Varfuri de degete mai cauta din cand in cand mormane de zapada, intarzieri prin gari si aerul de lapte incalzit in mod surprinzator. Dar vezi tu, anul acesta nu-i nici zapada..nu e nici frig..deci cum sa vezi pe alb, rosul cu-aceeasi frumusete?! Poate totusi va ninge ...

Atat de dulce ...

Atât de dulce ești, nebuno,

Că le ești dragă tuturor,

Cunosc femei ce după ochii

Și după zâmbetul tău mor.

Femei frumoase și copile

Te-ar îndrăgi, te-ar săruta.

Tu ai iubirea tuturora ­

Și numai eu iubirea ta.

Un farmec blând de fericire

Tu răspândești oriunde-i sta ­

Ești fericirea tuturora

Și eu sunt fericirea ta.

De râzi, se desprimăvărează,

Învie totul unde-i sta,

Căci tu ești viața tuturora

Și numai eu viața ta.

De dragul tău și flori și oameni

Și stele să trăiască vor.

Pe mine mă iubești tu numai

Și numai eu doresc să mor.

In memoriam Mihai Eminescu. 

iarna e alt aer.

Respira. Lasa deoparte toata hartogaraia asta si hai sa plecam sa luam o gura de aer. Am si eu nevoie, la fel cum ai si tu. Lasa naibii indatoririle, ca de astea nu ne scapa nimeni. Cand ne vom intoarce, tot aici le vom gasi. Dar pentru o zi, hai sa ne gandim la ce ne place, la ce ne face bine. Sa nu intoarcem capul sa ne uitam dupa trecut, dupa stres, obligatii sau alte intepaturi de genul. Sa privim doar inainte, sa ne batem cu zapada, sa ne inghete nasul si sa fim 2 Rudolphi pe partia plina, sa ne incalzim intr-o cafenea primitoare cu o ciocolata calda sau poate un vin fiert, sa ascultam jazz in surdina si sa depanam amintiri recente si dorinte viitoare. Nu pentru un viitor prea indepartat pentru ca acelea deja sunt visuri si cand realitate bate la usa, doar n-o s-o lasi in prag spunand ca esti prea ocupat sa visezi. Iti va rade in nas si iti va pregati cu certitudine o intoarcere de roata. 

Iubeste iarna caci ea aduce cea mai mare cantitate de caldura. Ea face ca oamenilor sa le fie frig si sa aibe nevoie sa primeasca si sa ofere cat mai multa caldura trupeasca si sufleteasca. Nu te amagi ca iarna aduce neaparat iubire, dar bucura-te de ocaziile care se nasc involuntar. Nu te feri, caci la un moment dat s-ar putea sa se fereasca sansele din calea ta. Si-atunci vei depana doar un trecut pustiu si gol...La fel ca sufletul tau. 

Sa zambim, sa radem, sa alergam prin zapada, sa inspiram adanc puritatea aerului de iarna. Doamne, cum ar putea cineva sa nu o iubeasca ?! ma-ntreb mereu.

* Dum dum dum..se rostogolea bulgarele de ganduri de pe munte .

...make me have that look.

tobe in cele 4 cavitati.

Si ma imbratisez pentru ca am castigat mai mult decat am pierdut.