Mi-ar placea sa spun ca mi-e indiferent, ca pur si simplu nu ma misca in niciun fel, ca sunt un suflet bun, ce doar ignora ce nu valoreaza mult. Dar doamne..azi ti-am savurat degradarea in cel mai primar fel posibil. Azi a iesit demonul din mine si a baut de fericire, din distrugerea ta. Am simtit in gura gustul metalic al razbunarii nedorite neaparat, nemuncite, dar venite. Oh doamne..si as fi vrut sa spun ca mi-e indiferent, dar doamne..ce senzatie mi-a oferit caderea ta ..Ti-am urmarit fiecare detaliu al structurii de plastilina pret de cateva secunde si-am ras, am savurat..si doamne..m-am iubit mai mult, din ce in ce mai mult. Pentru ca vorba aceea...fiecare primeste ceea ce merita. Poate de aceea este si considerata razbunarea arma prostului..Pentru ca oricum lucrurile se aseaza, iar fiecare primeste pe masura meritului, dar mai ales a posibilitatilor de suportabilitate..Am ajuns sa spun si-n cazul asta : "Atata poate" .
Si doamne...ce-am mai ras.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu