E totul inghetat in jur. E alb si frig si nu-i nici urma de umanitate. Imi spun aidoma unui copil speriat ca daca voi inchide ochii si-i voi deschide iar, visul urat se va fi terminat. Inchid pleoapele. Strang cat de tare pot din ele repetandu-mi inflacarat dorinta in gand. Si brusc...incetosat, un punct rosiatic pulseaza la orizont. Pare ca vine inspre mine. Ma bucur. Rad nervos de fericire ca vine cineva. Ca nu m-a lasat singura in tara nimanui. Dar astept...si astept..picioarele ingheata...nimic. Trec ore, zile, ani ..Si in sfarsit acel ceva se apropie. E cineva cu o lanterna. Vine sa ma ia de aici, in sfarsit cineva vine sa ma salveze. Simt ca lesin in asteptare. Urlu in minte sa vina mai repede sau ma voi pierde. Degeaba. Aveam halucinatii. Poate de la frig, poate de la gol. Nici eu nu mai stiu.
Si m-am pierdut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu