Ajungi acasă şi ţi-e dor de el. Vorbeşti cu el la telefon şi tot ţi-e dor de el. Îl cerţi printre cuvinte, îl treci toate apele în gând. Când erai mică, visai să devii invizibilă. Acum vrei să-ţi dai pelerina jos, să te vadă. Te uiţi la el cum se poartă ca un bărbat tipic. Dar vai, nu vreau să te pierd, nu aş vrea să te pierd pentru atât, sper să rezişti lângă mine... dar ce crezi, nu face nimic pentru asta. Nu tu o floare, nu tu un eşti bine, cum ţi-a fost ziua, nu tu o vorbă caldă, doar un mă culc, căci vorba aceea, înţelegerea se naşte din senin, nu din climat propice. Hai mai dă-te-n .... dragostea mea !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu