(my) Handsome (not) monk

Fii omul meu de turtă dulce într-un decor căruia aș vrea să pot să-i schimb culoarea! 

La mulți ani!

 Printre atâția cârcotași și atâtea valuri de critică, eu aleg în continuare să spun "La mulți ani, România!", fără "dar ...". Țării pe care nu aș părăsi-o vreodată, țării care mi-e loc de naștere și totodată, loc de viață (căci încă sunt aici și ce crezi, rămân), țării a cărei limbă și ale cărei dragi destul de multe suflete sunt parte din mine, țării al cărei imn mă face să plâng de fiecare dată când îl aud, chiar și la televizor, țării a cărei fanfară îmi face absolut de fiecare dată pielea de găină, țării în care, exact ca în fiecare altă țară, este loc de mult mai bine, dar care în final, e țara mea! 💙💛❤️

Hey you

Acele dimineți de toamnă, când vremea încă ține cu sufletul tău și așterne în jur doar frig (așteptat, de altfel, pentru această perioadă), dar nu și ploaie, încât să poți "forța" un mic-dejun în grădina intimă a unei case vechi, ce reamintește cu liniște și ușor iz de vechi, de încărcătura superbă a Bucureștiului de altădată. 

Acei ochi superbi, cu gene întoarse, care zâmbesc prin toți porii doar când te privesc. Și le ești de ajuns pentru  ca ziua lor să devină brusc mai bună. Ca viitorul lor să prindă brusc contur, să pară brusc însorit, presărat de călătorii, dimineți lungi în pat și momente de alint, fără a conta altceva.

Căldură. O mână atât de caldă, ce nu-și poate emana esența de bine, dacă nu te atinge. Dacă nu își unește energia cu sufletul tău, care deși epuizat, găsește bucurie încă într-un mic-dejun de noiembrie, cu o ciocolată caldă delicioasă, într-o ceașcă enormă, frumos asortată cu farfurioara asemeni, în timp ce păturica de catifea verde-smarald îți păstrează temperatura dorită. 

O primă zi. Un început de lumină, căldură și apreciere, care încearcă din toți rărunchii să își facă loc în mini-garsoniera cardiacă încă ticsită cu momente din trecut. Cu apăsări, doruri, regrete, dar și cu o mare găleată de resemnare. De conștientizare că e nevoie de zâmbete. De asimilare a nevoii unui alt suflet în preajma celui umbrit de ultimul an furtunos. 

Şi nu-mi doresc  decât atât: să învăț să mă bucur de calm. Să învăț să caut liniște și să o îmbrățișez pe deplin când o găsesc. Să nu mai caut tumult în oameni și-n situații, asimilând tot ca un empat nesătul, ce-şi oferă porția de toxicitate constantă, cu care s-a obișnuit să trăiască, exact ca persoanele dependente de alte cele. 

With every passing day, moving one step closer to arranged marriage

 Mi-am dorit atât de mult să nu mă aduci în punctul în care.

Și tu. 

Până și tu.

*odihnă socială = timp singur/cu persoane care te încarcă pozitiv

Zile - supă pentru suflet

Dor de acest loc.

Dor de diminețile în care singura grijă era ce restaurant nou încercăm sau ce cafenele adăugăm pe lista zilei.

Dor de senzația că realitatea se află la mai multe zile distanță. 

Priveliștea din balconul camerei de hotel.

Albul așternuturilor și al prosoapelor alunecând pe pielea curată și divin parfumată a lavandă, patchouli și vanilie. 

Muzica liniștitoare înaintea somnului.

Sufletul cald și mintea complexă de lângă mine.

Pielea de găină la auzul galeriei unei echipe de fotbal, făcând să răsune o piață (istorică) întreagă.

Clătitele cu mac.

Și atât de multe alte bucăți de liniște și suflet pentru suflet ... 🤍

°• remembering Cluj days •°

 

Anca și atât.

 

După niște zile petrecute cu "fiica nedemnă" la Cluj, mă simt cu mult mai bogată. Cu mult mai liniștită și mai conștientă de lucruri la care consider că nu mă raportam într-un mod sănătos pentru mine, în primul rând. Contează atât de mult să ai lângă tine o oglindă diferită, în care atunci când arunci o privire, să fie atât de curată, în diferența ei față de tine, încât să îți poți lua din oglindirea ei, lucrurile care ție îți lipsesc din puzzle. Sunt recunoscătoare că face parte din viața mea, că îmi oferă răspunsuri, dar mai ales întrebări la care să îmi caut singură răspunsuri și, mai important de atât, să le găsesc pe cele benefice sufletului meu, minții mele. 

♥️ Mulțumesc! 

Sâmbătă

Sper să am și eu cândva soțul care să îi spună fiicei noastre mici: "hai, tati, urcă în mașină,  să mergem să îi luăm flori lui mami!".  

°• Gând la cafea, în momente de liniște furate doar pentru mine, bând un latte delicios,  în ceașcă galbenă, exact așa cum am cerut, admirând strada, mirosind a aroma preferată de la Sabon, citind printre picături și furând câte puțin din universul trecătorilor. •° 

♡ Ador! ♡

Fluence et culture

Mi-ar plăcea să poți asculta și tu ploaia. Să-ți dea liniște din liniștea mea.

 ♡Momentul acesta, în care plouă cu soare iar cafeaua cu lapte miroase atât de frumos în brațele mele, mi-ar plăcea să îl suspend în timp și să îl port cu mine pentru totdeauna. ♡

Trezită în patul potrivit, 

în brațele potrivite,

după o zi întreagă de lucrat exclusiv în limba mea de suflet,

îmi savurez lent cafeaua,

la aer curat, 

în liniște simțită și nu doar aparentă.  

  ☆ Nu aș putea avea nevoie de mai mult. ☆

Madame V. et madame Knopf

 

♡ Risotto-ul preferat, o cafea bună și unghii roșii.

♡Două persoane foarte dragi aproape (long time, no see, my French ladies ♥️) şi un prânz de sâmbătă corespunzător, asezonat cu amintiri depănate și atmosfera specifică Cotroceniului – o altă lume, o altă calitate a oamenilor, o bulă de civilizație într-un oraș înțesat de neamuri proaste. 

À suivre ...

                

The after Saturday

    Ador să-mi fac treburile (indiferent care ar fi acestea) aşezată turceşte pe scaunul de la birou, cu paharul plin cu apă tonică extrem de rece lângă mine, cu 2 felii de grapefruit roşu şi cu puţină lămâie stoarsă înăuntru, simţind răcoarea plăcută de septembrie în nări şi oscilând între stări, cum o fac frecvent în ultima vreme. Mai cu gândul la viitorul pas făcut cu optimism pe-un plan, mai cu piciorul în luntrea uşor posacă a unui suflet podidit uneori de amintiri, mai cu zâmbetul pe buze, admirativ aruncat în treacăt la trench-ul cel nou de pe umeraş (în sfârşit unul bleumarin), mai cu boticul pus când realizez că nu mai e de glumă şi trebuie urgent să dau jos kilogramele care-mi umbresc unele dimineţi când stau (iar) zeci de minute în faţa dulapului, până mă pot decide cu ce să mă îmbrac ...

 Stări peste stări, clătite cu câte o gură din apa mea tonică preferată. Şi-un soare plăcut, suficient doar cât să facă atmosfera plăcută, fără a mai avea puterea aceea (îndelung hulită de subsemnata) de a mai arde tot în jur. Şi-un miros de plăcintă cu dovleac şi scorţişoară venind din bucătărie (vorba aceea, să nu cumva să apară pericolul de malnutriţie).

Doamne! Şi ce-mi mai place că a venit toamna!

Donut

 

Mi-a fost o revelație citatul acesta, atunci când am dat peste el. Poate și prin prisma momentului în care am dat peste el, proaspăt trecută printr-o despărțire de un om mult-iubit, căruia îi fusese mai la îndemână cumva, în moment de epuizare, să concluzioneze că eu încă trăiesc în trecut, că rănile trecute încă sunt extrem de prezente, făcând mereu comparații și alegând mereu scenariul mai urât de a  vedea lucrurile, obișnuită fiind să fie mereu ceva rău, real, în spatele a ceea ce trăiam. Și să plece. 

Partea de introspecție întotdeauna este cea mai dificilă și cumva, mereu se face că aceasta este mai la îndemâna persoanei de sex feminin. Bărbatul tinde să aleagă varianta mai ușoară, să cadă și fie să ceară ajutor femeii, punând pe umerii ei tot greul lui, pentru a se ridica din impas, independent de ceea ce a adus-o şi pe ea mai jos decât  unde merita să se afle, fie pleacă. Pur și simplu. Lasă în urmă amintiri, rămășițe de sentimente, tot și pleacă. Întotdeauna este mai simplu să pleci, să schimbi o variantă cu o alta, decât să construiești mai departe peste fundația pe care o ai. Variante vei tot găsi. Vei tot schimba. Dar până când? 

Și ce este mai trist, este că dacă ești un om deștept, realizezi că ai făcut alegerea greșită. Și te întorci. Și încerci. Și poate acceptă și ea să încerce. Dar ce te faci când ochii tăi nu o mai fac să zâmbească? Când numele tău nu mai este muzica preferată a auzului ei? Când o mângâi, o alinți și ea se gândește că dacă i-ar scrie un anume Vasilică, nu i-ar mai ignora mesajele?

Nu-ți pare rău că ai fugit când ea era dispusă să depășească blocaje? Să se lase ajutată să creadă că se poate bucura pe deplin și că nu vei pleca ȘI TU cum au plecat toți? Fie la cealaltă, fie oriunde altundeva.  Nu-ți pare rău că ai plecat când ea era dispusă să-ți fie liniște atunci când, după zilele grele, îi adormeai în brațe ca un copil la pieptul mamei? Nu-ți pare rău că atunci când îți era rău, ea-ţi era pansament, atunci când orice altă prezență nu avea efect, ea venea și de la cartiere întregi distanță? 

Ai reproșat în rânduri repetate că ea trăiește în trecut. Că tu nu ești ca ei. Că tu nu vei face la fel. Și ce să vezi?! Te-ai transformat și tu într-o bucățică dureroasă de trecut. Fix ca ei. Ca toți ceilalți. Și fără să vrea sau să poată opri acest lucru, ai coborât dintre priorități ...  Ai gravat și tu cu dalta locşorul tău de amintiri frumoase cu sfârșit trist ... I-ai determinat sufletul să se arunce din nou în detașare ... visurile în vâltoare ... și zâmbetul .. Ei bine, zâmbetul, să și-l caute în alte zări. 

 °• What you brought at some moment in time will certainly be missed. •°

Plouă cu gânduri de marțipan

Doamne! ♡

Și-mi curge din ceruri, înghesuită toată-ntre dealuri, o ploaie de toamnă. Dintre acelea dese, care mângâie auzul. Sufletul. Amintirile. Dintre acelea dese din care realizez că mi-au lipsit.

Și-mi curge direct în suflet. Ajunge exact acolo unde copilăria se îmbină cu adolescența, unde-i nucleul primei iubiri adevărate, cu amintirile de copii ce-mpărtaşeau cu bucurie sinceră orgolii, împăcări și despărțiri, dulciuri și ploi. Și câte și mai câte!

Și ce mai dansează, zvăpăiata, pe tabla casei! Și mă face să mă ghemuiesc și mai strâns sub pătura pufoasă. Pe leagănul în ușor balans. Cu cana de lapte și ciocolată caldă aburindu-mi nările. Lăsând-o să-mi alinte interiorul, cu gândul că poate-poate, cumva, tălpile permanent reci vor mai înmuia puțin din gerul epidermic.

Și plouă a curățenie. A prezent și-a viitor adus din ce în ce mai aproape. A dor de ducă și poftă de marțipan. A limbi străine și a limbă străină. A sală (și nu de mese), pahare cu vin roșu și muzică pentru suflet. 

[...]

No signal

Un week-end deconectat. 

Un pahar cu picior, plin cu Sangría și fructe proaspete, o cană mai veche decât însăși existența mea,  cu cafea făcută la ibric  - ca de fiecare dată când vin aici, o carte plăcută mie, o farfurie de lut, pe care tronează struguri albi proaspăt culeși, brânza de capră și feliile mici de pâine prăjită. Unt pe o altă farfurie frumoasă și dulceața de smochine, făcută de mama, mai la dreapta puțin. 

În locul în care nu contează nici dacă te-ai îngrășat, nici unde trebuie să te afli de luni până vineri, nici  cu ce te îmbraci sau dacă te îmbraci. Locul în care nu interacționezi cu oameni ieftini și nici din tine nu mai iese tot ce-i mai rău.  Unde nu mai e nevoie să îți pui întrebări, ci e perfect în regulă dacă doar îți tragi sufletul. Unde timpul nu mai pare limitat și îți dai voie să te bucuri pe deplin de tot ce alegi să faci, fără presiune. Fără alte gânduri sau remușcări.

• Liniștea chiar s-a născut la sat. •

o miercuri

 

     am adorat să mă las răsfățată de o apă tonică rece și de un cappuccino corespunzător, într-o grădină unde, din fericire, nu se auzea, în cea mai mare parte a timpului, decât liniștea. 

     doar Marcel, cățelul veteran al locului, se mai înflăcăra din când în când, certând câte o pasăre. Neobrăzata! Să nu se lase prinsă de el?! 

       puține mese, oameni și mai puțini, care își vorbeau aproape în surdină și senzația aceea că încă se poate, încă poți nimeri în locuri frumoase, cu oameni civilizați. 

     PS: și puțin ajutor pentru glicemie, desigur. Doamne fere' să pățesc ceva neortodox!

Iuhu, să fie iar un trafic nebun!

Brățările de gleznă îți amintesc de mare, de cafelele bune băute la primele ore ale dimineții ascultând valurile, de rochițele vaporoase care nu acceptau companie nici măcar de la o minusculă geacă de blugi aruncată de formă pe umeri, iar uneori parcă nici lenjeria nu mai părea indispensabilă.

Iar azi, dimineața mă prinde bând cafeaua în vârf de pat, îmbrăcată în halatul meu pufos de toamnă-iarnă și așa bătrânește, parc-ar merge și ceva ușor tras peste glezne. E amuzant cum îmbătrânesc verile, e interesant cum îmbătrânesc și eu.

...și iar îmi promit că la anul, voi sta 2 săptămâni de concediu de vară la mare, fără a mai mișca de pe plajă. 

De fapt, nu. Anul acesta voi fi si mai arogantă: îmi promit că la anul, concediul de vară va fi de 3 săptămâni și acelea toate la mare. Pam-pam! 

PS: dar cică tot 30 și ceva de grade vor fi astăzi.  Așa că momentul meu de toamnă va dura fix până puțin mai târziu. #bucurie

Azi e una dintre-acele zile în care nu.

Uneori, poți fi pachetul complet la adresa greșită. Asta nu te face "mai puțin" complet. Bea-ţi iaurtul cu rodie, bucură-te de rochiţa lejeră verde-mentă (un verde despre care nu am înțeles nici până acum de ce l-au botezat "mentă", el fiind atât de frumos pudrat) și de trecerea orelor până când vei afla de ce cântă racii, copile!

#mintdress #summerishyoghurt #excited #cinemaday

Acasă

Dor de mare. 

La doar o zi de la întoarcere.

Unde cărțile se  întipăresc  în memorie și simți că nu îți alergi ochii  degeaba peste rânduri,  ca un stăpân câinele în jurul stadionului.

Unde bei suficientă apă și simți că ești un om responsabil.

Unde pielea prinde culoarea pe care o adori și emană aromă de soare și de cremă preferată.

Unde muzica bună cântă până în zori, iar tu te pierzi îmbrăcată frumos pe ritmuri plăcute sufletului, până ce amaretto sour-ul efectiv nu mai intră, visând la un duș și la patul curat, înainte (din nou) de a prinde răsăritul.

Unde nu contează cât mănânci sau ce bei pentru că ești ca în concediu, chiar de poate-i doar o fugă de week-end.

Unde nu te frustrează trezitul devreme.

Unde ador să fiu și unde aș fi adorat să mă fi născut. 

🌊🌊🌊

To new beginnings

 Scrollând astăzi puțin Instagramul la primele ore ale dimineții, să alunece cafeaua mai bine, punându-mă la curent mai cu poze frumoase făcute recent de diverşi, mai cu ultimele minciuni aruncate în online de unii şi alții, am dat şi peste o vorbă de duh tare drăguță: "Little things make bigger things happen." Buăi şi chiar am simțit nevoia să-mi pun o dorință. Că mi-au ieşit 3, asta e altă poveste. Când zice omul neaoş că femeia-i nesătulă, apăi să-l credem că tare bine zice. Plec spre serviciu şi mergând pe trotuar agale, cu entuziasm ca de luni doar că miercuri, fix înainte de a intra pe poartă, îmi zic: "Hmm, parc-ar merge Latte-ul meu preferat cu amaretto de la 5 to go azi, fix azi, să simt că-i weekend-ul mai aproape", când de obicei, beau toate siropelile şi dulcegăriile de pe mapamond. Intru, comand şi aşteptându-mi cuminte rândul la fericire, îmi cad ochii pe tejgheaua doamnei amabile şi super drăguțe, ca de obicei, unde un pui de cocor Origami stătea atât de țanțoş, de parcă n-ar fi fost dimineață şi greu şi pentru el. Mi-a fugit gândul într-o clipită la acea frumoasă legendă japoneză, care ne promite că cine va plia 1000 de cocori Origami, va avea o dorință împlinită de zei. 

Panică! Eu - zero răbdare, zero talent pentru a plia măcar un cocor - 3 dorințe puse şi, la o matematică rapidă, 3000 de cocori datorie -. Nu arată chiar avantajos. 

Dar pentru sufletul meu, semnul acestui pui de cocor a fost azi mai mult decât aducător de bucurie şi speranță ♥️. Sunt convinsă că între aripile lui semețe, poartă un coş pentru mine, încărcat cu o porție de curaj, una de răbdare şi cea din urmă de voință, pentru a mă apuca de "lucrat" măcar la una dintre cele 3 dorințe ale copilului nesătul din mine 🙏🏻🤍

#randuripentrusuflet #hranapentrusuflet #lasatezguduitpentruatescuturadenenecesar #iubestecopile #imbratiseazapentruliniste #becurinoipentrudrumurinoi 

Şi când zâmbeşte, până şi moartea prinde viață :)

Proaspăt ieşită din duş.

Dornică să-mi las aici acest moment pentru mai târziu. Fără fraze pompoase şi stil scriitoricesc.

Doar bucățele de suflet şi timp, scrise cu sufletul plin de bine.

Un prosop în jurul corpului.

Un altul învelindu-mi părul. 

Cremuită şi frumos mirositoare din cap până în picioare. 

O carte uşoară şi o cană cu lapte aproape. 

Aerul condiționat pornit şi cearceaful rece pe pat.

Acest moment suspendat în timp.

Şi nevoie de absolut nimic altceva.

♥️

Tu eşti motivul pentru care gogoaşa e înfuriată

Uneori pur şi simplu oboseşti să o iei iar şi iar de la capăt. 

 

Bucățica mea de Rai pe Pământ

 S-a umplut casa cu miros de prăjitură proaspăt scoasă din cuptor. Alintată de zahărul pudră şi căpşunele proaspete.

S-a umplut sufletul de recunoştință. Şi de iubire. Şi de mândrie că am crescut în casa unei minuni.

Umiditate crescută

 Să nu îți fie frică vreodată să o iei de la capăt.

Pe orice plan.

S-ar putea să îți placă noua poveste.

Şi dacă nu îți va plăcea, cel puţin vei avea o poveste în plus de spus. La bătrânețe sau poate chiar mai devreme.

Nu te bloca mai mult decât e cazul în poveşti ce nu mai sunt basme, ci parabole.  Ia-ți lecția şi du-te, căci altfel, lecția-ți va deveni o nouă traumă. Şi e păcat. De suflet. De minte. De tine cu totul.

 "Copile, fă ceva să-ți fie măcar ție mai bine!"

Been here. Done this

 Cum ar zice o prietenă: 

          "Măi, gogoşică, ai făcut şi tu Covid fix acum,  când nu mai e la modă."

It takes courage to bloom

 

Dac-am ajuns eu să grădinaresc cu tine în weekenduri, să ştii că înseamnă mult. Înseamnă multe.  Dar mai ales, un "mulțumesc".  Pentru că m-ai luat de mână şi m-ai învăţat că în viață, există şi relații bazate pe reciprocitate. 

Duminică

 

Dacă nu ai încercat pricomigdalele de la Agapitos, literalmente ai trăit degeaba.

Dacă nu te-ai lăsat măcar într-o relație (de preferat, ultima) să fii tu 100%, ai trăit degeaba.

Dacă azi nu ai făcut măcar un bine, trăieşti degeaba. 

Dacă nu ai învățat azi un lucru nou, trăieşti degeaba.

Dacă nu aş fi făcut/simțit azi câte puțin din toate acestea, aş fi putut spune că trăiesc degeaba. 

#nutraiescdegeaba

#manifestpentrubine

#manifestpentruiubire

Deconectare

 

Mai sunt şi astfel de zile.

Când pentru sănătatea mentală, iei pauză.

Pui totul pe pauză pentru câteva ore sau când e mai anevoios, pentru o zi.

Asculți Caruso în varianta lui Pavarotti pe repeat, pui un strop extra de lichior de amaretto în cafea şi închizi ochii, în apa călduță. Şi încerci să uiți că insomnia de azi-noapte te-a făcut să admiri traficul semi-amorțit, la ore la care oamenii normali (cu sau fără ghilimele, căci naiba ştie ce mai defineşte normalitatea) dormeau.

Pauză. 

*gorgeous girls drink amaretto latte with body underwater and opera in the background*

Spovedanie laică

 

Azi e prima zi dintr-un lung şir de zile dedicate echilibrării sinelui şi îngropării în uitare a unor ființe sub-dezvoltate, cărora din păcate, le-am oferit prea mult din păsarea mea. 

Azi e prima alegere sănătoasă după mult timp. Făcută conştient, calculat, cu bunătate îndreptată către suflet şi minte şi cu satisfacția puterii avute (în sfârşit) de a pune stop unei poveşti, căreia am refuzat să-i permit să mă târască în mocirlă. Şi pentru asta mă plec. Mie.

Azi am plâns. Şi am plâns mult. Dar Doamne, aşa curaj frumos şi energii bune mi-a lăsat această zi ... 

Şi înc-o dată (pentru a nu ştiu câta oară pe zi, în fiecare zi a vieții mele) mă-nclin cu pălăria scoasă, în faţa alor mei, cu precădere în fața mamei. Pentru principiile sănătoase. Pentru valorile de mare rafinament, dar şi angajament insuflate.  Pentru coloana vertebrală. Pentru conştiență şi pentru conştiință. Pentru tot ce sunt şi pentru tot ce ei nu vor fi vreodată!

Chapeau, maman! 

Iar copilului tău, succes! Şi drum bun! Către noi şi noi zări. Curate şi pline de tot ce are nevoie! 🤍

S-a trezit dulceața

 

Dar super bună dimineațaa! 🥳

Pentru acele puține zile în care prima cafea o bei acasă, la o oră decentă. Aceleaşi în care iei cu tine un mango tăiat drăguț, într-o caserolă la fel de drăguță, care să îți alinte suplimentar dimineața. Dar mai ales, acele zile în care nu trebuie să te scalzi în mediocritate de la ora 8 fix, ci mai ai un mic răgaz pentru că teste, birocrație, panică şi minți limitate. Iuhu, happy happy joy joy! 🌞☕🥛

Eu.

Scurt reminder pentru sine.

Pentru suflet.

Deşi la cât de neascultătoare şi încăpățânată sunt, ar trebui să-mi înlocuiesc alarma zilnică pentru birou cu acest reminder (care va urma), poate-poate voi începe să țin cont, cândva, cumva. Asta până ce problemele de piele nu-mi vor trosni una iremediabilă, ducându-mă forțat în punctul în care să devin "copil cuminte".

And the reminder follows: 

Reminder to not put too much pressure on myself as I'm now in 2022. I don't need to become a brand new "me", I need to nurture the current "me". 

 

 

Manifest pentru suflet

Moment de linişte.

Să ne dăruim cel puțin unul în fiecare zi.

Merităm. 

Merităm atât de tare. 🤍 🙏🏻