Azi e prima zi dintr-un lung şir de zile dedicate echilibrării sinelui şi îngropării în uitare a unor ființe sub-dezvoltate, cărora din păcate, le-am oferit prea mult din păsarea mea.
Azi e prima alegere sănătoasă după mult timp. Făcută conştient, calculat, cu bunătate îndreptată către suflet şi minte şi cu satisfacția puterii avute (în sfârşit) de a pune stop unei poveşti, căreia am refuzat să-i permit să mă târască în mocirlă. Şi pentru asta mă plec. Mie.
Azi am plâns. Şi am plâns mult. Dar Doamne, aşa curaj frumos şi energii bune mi-a lăsat această zi ...
Şi înc-o dată (pentru a nu ştiu câta oară pe zi, în fiecare zi a vieții mele) mă-nclin cu pălăria scoasă, în faţa alor mei, cu precădere în fața mamei. Pentru principiile sănătoase. Pentru valorile de mare rafinament, dar şi angajament insuflate. Pentru coloana vertebrală. Pentru conştiență şi pentru conştiință. Pentru tot ce sunt şi pentru tot ce ei nu vor fi vreodată!
Chapeau, maman!
Iar copilului tău, succes! Şi drum bun! Către noi şi noi zări. Curate şi pline de tot ce are nevoie! 🤍
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu