O ultima seara de noiembrie.

Era seara. Un autobuz. O ruta care parea sa nu transmita nimic special . Cu castile in urechi, o oarecare domnisoara statea pe un scaun din care putea vedea tot autobuzul. O puteam vedea foarte bine de unde stateam eu, dar ea oricum nu mi-ar fi acordat mie atentie.Parea deconectata.Rupta de tot ce o inconjura. Nu era trista, sau cel putin nu asta era impresia pe care o lasa. Se uita parca in gol, pierduta in universul creat de micul aparat ce ii trimitea note muzicale catre timpane. Cand..pe neasteptate se produce un declick. O vad ca are o scurta tresarire.Nu inteleg de ce o fixez, dar continui sa ma uit la ea cu aceiasi ochi, ce par focusati pe ceva vital. Ma atrage poate pentru ca uneori ma regasesc in starea ei de acum, pentru ca simt ca am ocazia sa ma privesc din exterior ..si nu mi se intampla des sa simt asta . Ii urmaresc privirea si vad ca tinta ei este un baiat. Un tip pe la 20 si ceva de ani,abia urcat, cu un fular aruncat in dezordine peste umar, cu niste adidasi foarte curati, dar cu sireturile haotice curgandu-i pe afara. Se aseaza pe diagonala fata de ea, dar campul sau vizual o cuprinde atat de bine. Il vad cum ii arunca o privire fugara.Observa ca ea il fixeaza si intocmai ca un copil intoarce capul si isi lanseaza ochii pe o orbita ce trece de geam si se duce undeva departe, in afara, parca dorind sa fuga de ceva ce l-ar putea face sa roseasca. Trece o statie, trec doua. Isi arunca priviri la fel de fugare ca prima, dar nimic nu pare a se materializa. Lipsa de curaj, relatii existente..cine stie ?! Cert este ca pe masura ce statiile curg, ii studiez ca pe ceva atat de special.Mici zambete de abia conturate in colt de gura zburda ca 2 sageti de la unul la celalalt, priviri ce se doresc furise se intalnesc totusi uneori, de parca si universul ar complota ca ochii lor sa se intalneasca. Si mai trece o statie, mai trec doua. Eu la a doua de aici cobor. Insa, usile se deschid in statia anterioara celei unde eu ma voi desprinde din poveste, si observ cum fata isi aseaza o suvita rebela, ii arunca o ultima privire, un ultim zambet..il vad raspunzandu-i...si ea coboara. El a ramas.Inca o poveste se incheie.Cobor si eu.E intuneric, dar mintea mea zboara atat de vioi incat pare un licurici datorita aripilor vibrande . E bezna.Si totusi atat de lumina. Noapte buna, utopie feerica !