Haha. Te-am depasit .

Divine rhythm :X [ Adios Kerido ! ] >:)

http://www.youtube.com/watch?v=aGRshukjBYo

Imi indulcesc existenta.

Mmmmm... pap cornulete.Cu gem, evident. Mmmm...Cand n-as manca eu ceva , de fapt? Am citat din clasici in viata.



Savurand la maxim ( ca de obicei ) niste dulciuri...trimit niste pupici la fel de dulci clasicului meu in viata :Ms. Dovleac .

Panza de paianjen.

"...si nici nu vreau sa ma despart de el pentru ca poate il iubesc, zic poate, nu stiu sigur, doar e tovarasul meu de atatia ani, ce naiba, exista o ramasita de duiosie pentru anii astia, desi daca as fi rea, si de ce sa nu fiu, ar trebui sa ma amuze dragostea pe care i-o port lui Mihai, e cam asa cum imi iubesc pantofii ca sunt acolo in picioare, am nevoie de ei sa nu-mi intre praful drumului printre degete, sa nu ma ranesc, cam asa cum imi place casa mea si micile tabieturi, cam asa cum iubesc trandaveala dupa-amiezilor de duminica sau perna pe care-mi asez noaptea obrazul, si mi-e drag de el ca de tot ce exista in jurul meu, cu deosebirea ca lucrurile nu respira, nu pun intrebari, nu cer raspunsuri. "



Nopti orientale 2 - Zully Mustafa

Ea este Cana mea .

Sunt in fata canii mele de lapte, aceea de toate zilele.Nu as rezista fara ea. E printre putinele elemente despre care ai certitudinea ca vor fi si maine acolo, despre care stii ca nu pot tipa, nu-si pot varsa nervii pe tine, nu te pot acuza de nimic ( mai ales de lucruri pe care nu le-ai facut, dar e atat de dulce descarcarea).Pur si simplu imi ador cana .

O am de atatia ani, si desi am primit altele mai noi si poate mai frumoase, parca tot ea ma atrage cand se deschide usa dulapului. Designul lasa de dorit , in principiu. Plina de ceainice si de “I like tea”..elemente care daca ar disparea maine , pe cuvant ca nu m-ar interesa…cana mea ramane , totusi, una deosebita. Ea e alba , iar toarta ei galbioara. E asa scumpica incat iti vine sa o pupi crezand ca e un pui.

Dar stiu eu secretul ei. Hehe , doar e cana mea, cum sa n-o cunosc ?! Prin toarta ei de culoarea unui pui mic si dulce, se uita ostentativ la mine din dulap : “ Sper ca ai de gand sa ma iei de toarta, nu degeaba am colorat-o. Oamenii civilizati tin canile de toarta, sa nu cumva sa te atingi de altceva ca sun la 112” . Ma bufneste rasul si acum cand imi dau seama ca emit o intreaga teorie a unei simple cani pentru altii. Dar te asigur, nu e o simpla cana, e cana mea! Si educata pe deasupra !...

Uf, cat mi-esti de draga !

Si tu credeai ca il iubesti.Si el credea ca mai are putin pana la orgasm.

" Femeie care-ti astepti barbatul sau caruia probabil chiar azi ii trimiti un semn de iubire, gandeste-te ca poate chiar in noaptea cand ai simtit ca-l iubesti mai tare, ca nu e cale de intors din acest sentiment, ei bine, draga mea, chiar in noaptea aceea degetele lui au framantat carnea alteia, au mangaiat-o si au rasucit-o, au sarutat o piele mai fierbinte decat a ta, mai disponibila, poate mai cruda, buzele lui te-au uitat in timp ce faceau asta, degetele alea pe care le-ai sarutat pentru ca ti se pareau atat de bune, atat de blande, acum intrau si ieseau din intrandurile si iesindurile altei femei. "


~ Nopti orientale ~ - Zully Mustafa

O ultima seara de noiembrie.

Era seara. Un autobuz. O ruta care parea sa nu transmita nimic special . Cu castile in urechi, o oarecare domnisoara statea pe un scaun din care putea vedea tot autobuzul. O puteam vedea foarte bine de unde stateam eu, dar ea oricum nu mi-ar fi acordat mie atentie.Parea deconectata.Rupta de tot ce o inconjura. Nu era trista, sau cel putin nu asta era impresia pe care o lasa. Se uita parca in gol, pierduta in universul creat de micul aparat ce ii trimitea note muzicale catre timpane. Cand..pe neasteptate se produce un declick. O vad ca are o scurta tresarire.Nu inteleg de ce o fixez, dar continui sa ma uit la ea cu aceiasi ochi, ce par focusati pe ceva vital. Ma atrage poate pentru ca uneori ma regasesc in starea ei de acum, pentru ca simt ca am ocazia sa ma privesc din exterior ..si nu mi se intampla des sa simt asta . Ii urmaresc privirea si vad ca tinta ei este un baiat. Un tip pe la 20 si ceva de ani,abia urcat, cu un fular aruncat in dezordine peste umar, cu niste adidasi foarte curati, dar cu sireturile haotice curgandu-i pe afara. Se aseaza pe diagonala fata de ea, dar campul sau vizual o cuprinde atat de bine. Il vad cum ii arunca o privire fugara.Observa ca ea il fixeaza si intocmai ca un copil intoarce capul si isi lanseaza ochii pe o orbita ce trece de geam si se duce undeva departe, in afara, parca dorind sa fuga de ceva ce l-ar putea face sa roseasca. Trece o statie, trec doua. Isi arunca priviri la fel de fugare ca prima, dar nimic nu pare a se materializa. Lipsa de curaj, relatii existente..cine stie ?! Cert este ca pe masura ce statiile curg, ii studiez ca pe ceva atat de special.Mici zambete de abia conturate in colt de gura zburda ca 2 sageti de la unul la celalalt, priviri ce se doresc furise se intalnesc totusi uneori, de parca si universul ar complota ca ochii lor sa se intalneasca. Si mai trece o statie, mai trec doua. Eu la a doua de aici cobor. Insa, usile se deschid in statia anterioara celei unde eu ma voi desprinde din poveste, si observ cum fata isi aseaza o suvita rebela, ii arunca o ultima privire, un ultim zambet..il vad raspunzandu-i...si ea coboara. El a ramas.Inca o poveste se incheie.Cobor si eu.E intuneric, dar mintea mea zboara atat de vioi incat pare un licurici datorita aripilor vibrande . E bezna.Si totusi atat de lumina. Noapte buna, utopie feerica !