joi, 30 septembrie 2010
Vecinii la nevoie se cunosc.
Era noapte. Sau ma rog, aproape dimineata. In jur de ora 3. Stateam cu telefonul in mana si asteptam sa dea bip. Stiam ca din clipa in clipa telefonul va suna si ma va chema sa cobor.Simteam ca urmeaza ceva nebun, ceva ce avea sa raspandeasca parfumuri intrepatrunse, lichide imbratisande , respiratii accelerate. Aranjasem totul in asa fel incat sa imi fie foarte usor sa sar pe el...scaunele apropiate de bord, iar bancheta din spate nerabdatoare sa imi primeasca vibratiile. Mi-era pofta de un orgasm cum nu mai avusesem de mult, dar mai ales mi-era pofta de El. Imi conturasem in minte niste idei despre el care puteau fi inselate sau nu in timpul intalnirii.
Era prima data cand ne vedeam...si in cazul in care avea sa fie ultima, aveam de gand sa profit de ea pana la ultima picatura ...de sperma. De ce mi-as fi negat apetitul? De ce sa nu`mi recunosc setea de el, de acel cineva pe care din prima clipa in care vorbesti cu el simti ca vrei sa-l ai? Sa va posedati cu randul..sau de ce nu simultan?
Si...suna telefonul.
Stiam ca va veni, dar nu realizam cat voi tremura luand liftul si parcurgand un drum atat de banal in zilele obisnuite . O rutina pentru mine era acum o proba de foc. Ma simteam trecuta prin furcile gaudine. Simteam ca ..nu mai ajung.
Imi ingheata mainile, imi tremura, scap cheile din mana, incui usa si cu greu ajung sa apas butonul de la lift. Cobor, ies din bloc si ...il vad.
Statea cu spatele, cu acel spate care in momentul in care il vazusem la web ma facuse sa fiu sigura ca voi ajunge sa imi infig unghiile in el. Avea niste blugi de culoare inchisa, mulati pe posteriorul acela nazdravan, un hanorac rosu intens care parca urla catre mine "da-ma jos mai repede !" si un parfum care in momentul apropierii , pur si simplu dadu o palma hormonilor mei in alerta deja de ceva timp.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu