Aici nu e locul meu. Incerc din rasputeri sa-mi fixez puncte de reper, incerc sa caut un singur fascicul de lumina salvator, dar ..e bezna. E cumplit de intuneric. Mi se face pielea de gaina si incerc sa strig. Dar ce rost ar avea? In bezna asta, nici cea mai puternica voce n`ar rasuna..Cu atat mai putin a unui suflet secat de durere. Da, n`am vrut sa recunosc, am pretins ca sunt acel stalp de nezdruncinat, insa acum, ca tot nu are cine sa ma auda, sa ma vada, sa ma ia in brate..la naiba, e cazul sa recunosc .Doa-re ! Ce este greu..sau grav..sau groaznic sau..alt "gr-word" este ca nu stiu ce doare. Imi plange sufletul ? Imi plang niste dorinte ascunse ? Imi plange subconstientul? Ce dumnezeu plange in mine de nu ma lasa sa strabat intunericul asta? Mi-ar placea sa ploua..Sa curga atat de mult din cer incat sa nu realizez ca plang.Sa ma mint ca e doar apa de ploaie in cadere libera pe fata mea si ca de fapt eu nu plang, ca de fapt eu stau in ploaie si ma bucur de ea si de mirosul ei. Insa nici nu ploua..nici nu miroase a aer curat..doar curge. Se prelinge pe obrajii mei fara macar sa-mi fi cerut permisiunea. E o proprietate privata invadata si nimeni nu sare in ajutor..Toti stau deoparte si ..nu-i vad. De fapt, nici nu stiu daca stau deoparte..adica nici nu stiu daca exista cineva ..aici..sau dincolo de bezna. Stateam la o discutie cu sufletul meu acum ceva ore si ma vaitam ca sunt in plus si ma smiorcaiam ca un copil ratacit ca nu vreau sa deranjez, ca nu vreau sa fiu in plus, ca vreau sa ma vrea, ca vreau sa aibe nevoie de mine, sa ma caute sau sa primeasca dragastos semnele mele.Si uite ..acum, de la acel "in plus" am cazut in extrema cealalta..nu mai e soare, nu se mai vede bulevardul, nu ma simt acasa..sunt undeva unde nu cunosc, ma simt singura, nu e nimeni in jur, nu e nici macar un bec, nici macar o lumanare..Si de data asta nici macar n`o vreau parfumata, ca o femeie ce-si cauta rasfatul adesea macar in miresme, daca nu in brate...Acum mi-ar fi de ajuns sa fie o flacara..chiar si una plapanda..Dar a naibii ceata..nici cu un topor n-o pot taia..N`am putere..si mai rau, n-am nici macar topor..M-am asezat in fund..stau turceste, privesc in intuneric si ..plang. N-am batista unui prince charming, n-am haine, n-am bani sa cumpar servetele, n-am de unde..n-am , n-am..la naiba, N-AM !
PS: of, si am promis ca nu o sa mai cumpar cafea . Mereu imi agita somnul .
niciunul nu suntem stalpi de nezdruncinat,suntem doar oameni..cel putin in viata asta :). Singurul mod de a razbate prin ceata e sa gasim alti oameni,cu care sa facem calatoria,cred :*
RăspundețiȘtergerenu insa toti sunt dispusi sa vina in calatorie..sau nu in momentul in care avem noi nevoie..si daca vin prea devreme sau prea tarziu, degeaba vin...:*
RăspundețiȘtergereasa e ..
RăspundețiȘtergere@ edu.fx: alti oameni? poate fi mai rau.
RăspundețiȘtergere>:d< take care puiutzule.
>:D< Den`
RăspundețiȘtergereinsa poate fi MAI BINE. Oricum,exista un fel de selectie naturala sau nu,aia dobitoci,snobi sau incompatibili,se pierd,prin padurea aia din poza.Sau ii pierdem noi.
RăspundețiȘtergereInsa exista si Oameni,care ne pot ajuta, nu,mai den ?
@ edu.fx : da, posibil sa existe, dar rar mai gasesti pe cineva care sa faca ceva pentru tine, fara sa aiba asteptari. (poate, doar daca il/o prinzi intr'un moment de 'eroism', care deasemenea, trece mai repede decat a venit)
RăspundețiȘtergere