Doar eu.

Cateodata mi-ar placea sa fiu o pasare implacabila de Delta. Trebuie precizat ca scriu sub influenta unor pahare de aer deltaic ce-si culeg continutul din sticle pline de o existenta absolut fascinanta, existenta pe care o duc oamenii locului. De fapt, ea este impresionanta pt mine, o pereche de ochi ce inca de la nastere a avut campul vizual ce ii ocupa majoritatea timpului, alcatuit din betoane gri sau de cativa ani incoace, colorate pe alocuri.  Pt oamenii de aici, care traiesc intr-o saracie aproape lucie, entuziasmul turistilor chiar ajunge sa reprezinte singura lor bogatie, singura lor etapa de constientizare ca sunt norocosi intr-un fel, ca totusi bogatia lor nu rezida in bani, ci in ceva ce se plateste cu bani grei de catre altii.Insa tot doare..ii doare pe ei sa care de atatea generatii in spate povara unei subzistente amare, ne doare si pe unii dintre noi pielea lor arsa, zambetul ce inglobeaza atata tristete, povestea lor de viata ..a lor si a copiilor ce vin din urma..E trist..e pacat ca oameni harnici supravietuiesc asa, iar lichele huzuresc prin toate colturile continentului ..Ma rog, sa nu divagam pt a evita un nou shot de pelin pt sufletul nostru...

Pornisem de la pasari..de la pasarile din delta ..cu picioare lungi, drepte, cu un penaj destul de banal,dar cu o pozitie a corpului ce reduce la tacere chipurile ce le privesc in trecere...Aproape iti starnesc invidia..dorinta de a trece ca ele prin viata..De cate ori treceam pe langa o astfel de necuvantatoare, nu ma puteam gandi decat la cat de usor mi-ar fi daca viata mea s-ar putea derula sub semnul acestei impozante greu de exprimat in cuvinte, pe care o afisau ele..Pur si simplu stateau nestingherite si nu le puteai urni din acea pozitie plina de prestanta, desi bataia motorului nastea si impingea catre ele valuri suficient de agitate sa clatine sanatos chiar si o barca pescareasca...Sunt atat de sobre..atat de..Mmmm...Pare usor sa fii una dintre ele..Dar probabil si ele duc o acerba lupta de supravietuire..Fiecarei vieti i se da cantitatea de greutati pe care o poate duce..indiferent cui apartine ea..Dar iti lasa asa un gust placut..iti lasa impresia unei rezistente de nezdruncinat vederea ei...

Dar daca as fi ca ea..cu siguranta n-as mai putea fi eu..Si atunci, ce rost ?! ..Nu as mai rade cu atata pofta, nu as mai savura un pahar de sarcasm din cand in cand, nu m-as mai lasa prada placerilor cu  violenta cu care o fac acum, nu as mai...nu as mai...nu as mai...Pana una alta, sunt eu..si momentan, sunt un om..si port cu mandrie aceasta eticheta..de om (de omenie).

"O figura emotionanta este o asamblare de defecte armonios repartizate!" 

P. Bruckner < Hotii de frumusete > 

ps: Si nu ma intind in citate culese de pe internet si cu siguranta, eronat copiate, doar pt a "da bine publicului"..Pur si simplu, mi-a placut cum s-a exprimat Bruckner, strabatandu-i paginile.