acopera-mi sufletul cu ceva. Nu cu umbra ta.

O cana de lapte cald, muzica de suflet si o zi de stat in casa doar pentru mine. Imi las gandurile sa alerge prin gradini nebanuite. Respir tmpul liber, inhalez si cea mai mica farama de liniste pe care o merit din plin. Tolanita in varful patului ca o pisica rasfatata, alung gandurile rele si ma bucur de joaca inocenta a degetelor de la picioare.Ma uit indelung la ele cum tin ritmul muzicii si se relaxeaza dupa cateva zile bune de stat la birou. Imi insufla aer de copilarie, imi reamintesc de toamnele calde, cu frunze colorate, fara ploi interminabile, fara oameni posomorati ..sau poate cu aceiasi oameni, dar de neremarcat pentru mine...pastele cu nuci facute de bunica, bucuria reinceperii anului scolar...culori, parfumuri..totul in nuante de aramiu si esente dulci ascunse in cuptor. Oameni care au fost si s-au pierdut, oameni care au fost si au ramas..suflete ce vor veni si vor crea iar si iar amintiri pentru mai tarziu. Si mi-era dor sa scriu..mi-era dor pana si de timpul liber petrecut in fata unui calculator, gandindu-ma ca as scrie ..gandindu-ma la oameni formidabili, la clipe de neuitat si ratacind printre sperante si certitudini pentru un viitor zambitor. 

Si e o zi frumoasa de toamna. Nu e soare, nu sunt nici zeci de grade, nu sunt nici frunze colorate insa,  e liniste. E zambet interior si calm universal.

http://www.youtube.com/watch?v=Fw9NNrO-peo&list=FL9JKVsRIEbsF9A5bH8ad4Vw