Pentru că nu cunoşti liniştea până nu ajungi la sat.

Simte liniştea. 

Ce înseamnă să te poți prăbuși pe o pătură, la aer curat, într-o livadă plină de fructe! Ce mare lucru este liniștea atunci când zi de zi în juru-ți vezi doar spaimă, stres și agitație. Probabil seamănă cu un început de discurs al unui pensionar vorbele mele de mai sus, dar în fapt, nu este decât confesiunea unui om care adoră întoarcerea la liniștea din copilărie, când nimic nu te atingea, nimic nu te perturba din ale tale și totuși trăiai cu senzația că ai atâtea pe cap și că nimeni din jur nu înțelege proporțiile reale, minimizând totul cu nonșalanță. Dar ce să vezi ?! Atunci chiar nu aveai nimic pe umeri, în minte, în suflet, apăsător. Nu aveai nicio problemă reală, doar iluzii de probleme. 

Când eram mică, știi, credeam că toate vin din senin, că majoritatea stărilor sunt de fapt lucruri care vin din senin, din care nu se învață nimic, pe care nu trebuie să le despici în fel și chip pentru a scoate ceva bun din ele pentru viitor. Acum, la ceva ani buni distanță, ajungând ca toată lumea, de altfel, la vorbele celor mai mari ca noi, realizez că totul se învață, din tot se învață, dacă ai ochii bine deschiși și mintea avidă de progres, de mai bine, de mai mult, mereu. Cândva, demult, mă uitam în jur şi aveam tendința să cred că oamenii potriviți de lângă tine sunt cei care creează acea bulă de bine şi atâta timp cât ai mereu lângă tine oameni "potriviți", bula nu se sparge, tu zâmbești, totul e bine, totul merge înainte. Pe măsură ce am înaintat în vârstă şi am mai greșit, ca tot omul, am învățat (din fericire la timp) că atâta timp cât nu te uiți în interior și nu tragi singur învățăturile necesare, oamenii care vor roi în jurul tău pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, nu vor putea participa la construcția minunatei bule doar așa, cu de la sine putere. Sau chiar dacă îşi vor da silința să rămână lângă tine, nu va fi de ajuns. Totul depinde de tine, de la prima cărămidă până la ultima. Ești singura persoană capabilă să își asigure confortul sau disconfortul care o va însoți pe drum. Şi e asa plăcut când realizezi ce tânăr ești și cât de multe ai învățat! E atât de de savuros să privești în urmă și să vezi câte ai adunat în doar câțiva ani! E atâta bucurie să ai liniște, iubire, curățenie și drag de viață! Şi să te bucuri de toate astea pe o pătură moale, sub o colecție de meri aplecați sub "povara" roadelor nenumărate ...