O vedeai coborând în fugă treptele teatrului, ţinând cu o mână gluga pentru a nu aluneca, iar cu cealaltă strângând paltonaşul pe lângă corpu-i zgribulit. Intrase la teatru pe soare şi ieşea în cu totul alt anotimp. Se simţea fericită,împlinită. Simţea un nou val de căldură, de bucurie în trupu-i ce tocmai asistase la o rupere de cotidian extatică. Se străduia să ocolească bălţile deja formate, pentru a-şi proteja pe cât posibil pantofii cei noi, de piele întoarsă şi se gândea la căldura maşinii ce urma să-i alinte în câteva minute carnea străbătută sub fustă de rafale de vânt.
Căldură în maşină, aromă de pepene, un şal satenat aruncat neglijent pe umeri şi o muzică plăcută destul de tare. Să conducă noaptea, pe ploaie, cu muzica dragă în timpane o aducea atât de aproape de o umezeală delicioasă, sub fusta neagră, mulată. Se simţea bine, zâmbea, cânta la semafor, atrăgând zâmbetul unui domn, posibil trist înainte de vederea ei. Nu îi mai păsa de nimic, se lăsa să alunece pe şoselele ude, sub luminile calde, galbene şi visa departe.
PS: Dor de bine. Dor împlinit. Bine regăsit. Misiune îndeplinită.
PPS: Teatrul te poate arunca într-o altă lume, fără măcar să simţi câte planete ai depăsit, fără să fii luat de radar, în doar 3 ore. Casanova, meriţi un gând de bine trimis de la un suflet cald. Sper totuşi să nu te răsuceşti în mormânt pentru atâtea minore dezamăgite :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu