Mai tare. Mai bine.

Nu vei putea afla niciodată câţi oameni au dezamăgit-o, câţi oameni au rănit-o. Va sta mereu dreaptă în faţa ta, cu zâmbetul pe buze, luându-şi din adâncul vintrelor de fiecare dată puterea de a continua. Va iubi şi se va iubi de fiecare dată la fel: de parcă ar fi ultima dată. Te va copleşi poate uneori cu rezistenţa ei, vei vrea sa afli, la fel ca mulţi alţii, cum a reuşit să dobândească aşa ceva. Nu-ţi face griji, nu e o tehnică specială. Reţeta a fost aceeaşi ca la toţi. Poate doar şi-a dorit visceral să prindă lecţia mai bine şi mai repede: a suferit şi s-a ridicat. Singură. A plâns şi i-a fost repus zâmbetul pe buze. De către ea. A căzut, dar s-a găsit un Urgo pentru lovitură. În propriul buzunar. Şi acum zâmbeşte prin toţi porii. Ea este pur şi simplu acel cineva la care vei merge mereu să îţi iei doza de zâmbet vitală. Acel cineva la care vei căuta o porţie de aer când viaţa va deveni prea sufocantă. E ea şi ştii că resursele sunt atât de frumos împreunate în ea. E ea şi va fi mereu astfel. Răneşte-o şi o vei vedea triumfând. Dezamăgeşte-o şi o vei vedea înflorind. E ea şi vei fi mereu mândru/ă că ai cunoscut-o.