Oare cum o fi să ai totul şi brusc să te trezeşti că nu mai ai nimic? Cum o fi să rişti mai mult decât poti duce şi să te trezeşti legat de mâini şi de picioare, pe fundul unei colivii? Oare câte regrete ai aduna şi câte greşeli ai detesta, aflat în prăpastie? Aş da un bănuţ să ascult o poveste cap-coadă, să nu te întrerupi decât pentru a mai lua o gură din cafea. Un bănuţ să stau in faţa ta, să îmi las mâna să se piardă în palma ta, să îmi simţi spasmele la părţile mai acute din poveste şi ... să te ascult. Să te privesc şi să te ascult. Să înţeleg de ce şi cum şi ... atât de multe alte taine. Suflete, de ce ai riscat atât de mult? De ce te-ai aruncat în gol dacă uitasei să îţi faci antrenamentul în prealabil? Să ajungi din Paradis la o conservă cu ciuperci şi porumb năclăit în poveşti şi dureri de neimaginat altădată ... Să locuieşti într-o cutie de chibrituri, lângă atâtea beţe mai mult sau mai puţin dezumanizate ... De ce ţi-ai dat aerul? Pentru ce ai îmbâcsit un viitor ce putea juisa sub un senin azuriu, în braţe calde de femeie inteligentă? Bănuţi, bănuţi, dar mai ales un bănuţ pentru o după-amiază caldă de vară, cu un Starbucks venti în mână, pe capota unei maşini parcată la punctul de Belvedere de deasupra Braşovului, ascultând povestea a ce ar fi putut să fie, dar nu a fost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu