duminică, 19 decembrie 2010

Ma rog ca mirosul ninsorii




[ ... ]

Pentru ca ninsorii ii e indiferent
Cine e criminalul, cine e mortul,
Pentru ca, in fine,
S-a gasit ceva cu adevarat
Incoruptibil in lumea aceasta,
Ma rog ca mirosul ninsorii
Sa fie mirosul femeii
In celalalt veac,
Si generatiile urmatoare
Sa miroasa a ninsoare vie,
Ma rog sa mirositi a ninsoare,
Copii ai zilei de maine,
Sa miroasa a ninsoare,
Lumina si intuneric,
Viata si moarte

[ ... ]

Adrian Paunescu

miercuri, 8 decembrie 2010

Vrei lumea numai pt tine. Ca mine.


E revelionul. Plictiseala totala, eu si 2 prietene, sticlele desfacute pe langa noi si o muzica in surdina pe fundal. Se face 2 dimineata. Deja simt ca nu mai rezist, dar unde naiba sa fug? Toata lumea e pe cate undeva , face ceva mai mult sau mai putin interesant, dar macar se intampla intr`un grup mai mare de 3 persoane.

Deja se epuizasera persoanele care doreau sa imi ureze un "La multi ani ! "  dintr`o anumita dorinta sau din pura localizare a mea in agenda lor telefonica. Si..simt telefonul vibrand a mesaj. Totusi, cine mai sta in noaptea de revelion sa dea mesaje in loc sa danseze, sa bea , sa ostoiasca porniri instinctuale?! Cu un sictir maxim scot telefonul din blugi. Oh..Catalin... " Vreau sa te vad " .  Ce naiba l`a apucat si pe asta? E un super tip, nu neg, dar totusi ne stim de atatea luni si de abia acum s`a gasit sa vrea sa ma vada? Cand am baut suficient sa nu ma pot urca la volan, nu mai am bani de taxi si oricum nu as sparge atatia bani pt o intalnire la niste zeci de kilometri distanta intr`o seara ca asta cu o stare ca asta. "Stii, nu am cum . N`am bani, sunt departe, nici nu stiu adresa unde sunt..cam complicat" ...

" Sunt in Bucuresti, intreaba si tu pe un om de pe langa tine unde esti . Hai, nu e greu. " .. 

E in Bucuresti? Asta e noaptea hazardelor placute care vin sa sparga plictiseala acuta. Intalnire de gradul 3 la 3 dimineata, haha. Sunt curioasa cum e tipul.L`am  vazut de mii de ori la web, am vorbit ore in sir la telefon ( are o voce misto ..mi`ar placea sa o aud cum geme sau macar cum arunca suspine din strafundul pantalonilor , pardon , plamanilor ...si sa nu uit, are niste buze bestiale - i le`as suge intr`un sarut prelung ca si cand ar fi tot ce pot primi de la el si as avea obligatia morala fata de mine sa gust la maxim ce mi se da ) . 

Cum o fi live ?! Sper sa nu se strice fata in fata, sa isi pastreze macar jumate din ce a stiut sa imi arate pana acum . Hai sa`i dau mesaj..totusi, daca e sa stric seara asta, macar s`o fac mai repede ..sa nu intru prea mult in ziua de 1 . "Pai sunt pe strada Energiei, nr 12, bloc 69, scara 1.De unde vii ? Sa stiu in cat timp cobor sa te astept." ..." Pai de abia am intrat in Bucuresti, dar e gol. In 20 de minute sunt la tine ".."Bine, te astept jos" . 

Le spun fetelor pe scurt ca ma vad cu un tip  - ele oricum erau prea bete sa inteleaga ce le spun, asa ca le`am rezumat in 2 fraze viitoarele mele ore - si intru in baie. Ma spal cu apa rece pe fata - trebuie sa arunc la gunoi cumva plictiseala asta. Spal si dintisorii mei perfect aliniati, doar nu as vrea sa`i dau un val de cinzano..e dulce totusi, poate nici nu`i place. Dau de 2 ori cu mana prin par - stiu, sunt o norocoasa, pieptanul e facultativ pt mine - , 2 pufuri din parfumul cel nou - dulce, dar rafinat, pt o noapte plina  si cobor. Mama ce frig e ! Sper ca nu voi sta mult dupa fundul unui necunoscut..sincer e tot ce mi`ar lipsi acum !

Ganduri nesuferite ale unei femei plictisite. Da stiu, suntem stresante la plictiseala, dar fara noi oricum n`ar face nici ei senzatie asa ca..

Doua minute si apare. Oh, ai o bila alba ca nu mi`au congelat sfarcurile si ca nu mi s`au invinetit buzele asteptandu`te. In timp ce se apropie , ma gandesc  la ce formula de abordare va folosi. Hai sa te vad, ramai un tip ok sau te duci pe apa sambetei de la primele cuvinte scoase?! . Face 2 pasi si il vad ca intinde mana spre mine, fara sa spuna  nimic. Am crezut ca o sa dam mana gen “Corina  - Catalin “ si aia e. Nu, ridica usor mana spre mine si intr`o secunda ma trezesc in bratele lui . Raman ..wow  “ Tipul asta e chiar misto “ . Ma strange in brate cu pathos, doamne ce senzatie ciudata. Parca sunt o persoana de care ii era super dor si vorba aia, ne vedem pt prima oara. 

La debitul meu verbal obisnuit, ma asteptam sa simt nevoia sa vorbesc mult si chiar sa o fac nu doar sa simt nevoia. Si..zbuf..ruptura..nu simt nici o nevoie. Imi e al naibii de bine in bratele lui . Imi place cum tine in brate. Are o vigurozitate care ma imbraca perfect, mai bine chiar decat carpele astea de mult prea multi bani achizitionate pt revelionul mult asteptat. 

Dupa cateva secunde bune, ne desprindem si  il vad cum se uita fx in ochii mei cu o privire care spune ceva de genu` “ Doamne , de cand te cautam”. Imi plac si ochii, deci inca o bila alba. Sunt profunzi . Isi apropie fata usor de a mea si eu ma simt exact ca in reclama de la margarina “ Daca ma saruta?!” . Isi lasa nasul pe gatul meu , ma adulmeca si exclama “ Mirosi perfect”  .

Oh da, asta da compliment din gura unui barbat. Omule, de unde vii? Cine esti? Nu`mi placeai chiar atat de mult pe net si acum mai ai  putin si imi dai foc. 


miercuri, 1 decembrie 2010

Toamna tarzie.



9 seara. Am ajuns acasă din nou cu acel sictir pe care mi`l aduce nou`vechiul job. Nou , pentru că nu lucrez aici decât de 3 săptămâni, vechi , pentru că deja prefigurez o trântire surdă a unui plic pe care să scrie cu majuscule DEMISIA pe biroul acelui libidinos bătrân căruia îi vezi saliva scurgându`i`se prin colţul drept al gurii de câte ori o persoană de sex feminin , cu fusta de o palmă peste genunchi păşeşte în biroul său.  Mmm, ce satisfacţie voi avea când voi intra în biroul său şi deşi îi voi vedea ochii luminându`i`se de entuziasm la vederea unei femei, îi voi pune delicat plicul pe birou , îi voi spune cu un zâmbet larg "O zi bună , domnule Paraplescu! " şi voi întoarce spatele acestui slinos cu nume predestinat de om de plastilină , lăsându`l să`mi savureze fundul mare , dar totodata atât de îmbietor, îndepărtându-se.  

Descui, aşez cheile ca de obicei pe măsuţa înaltă de sticlă din dreapta uşii şi mă izbeşte parfumul spumantului meu preferat de baie , cel cu miere şi migdale. Este mireasma mea salvatoare în serile ce trag linie unor zile obositoare, enervante, dilematice sau pur şi simplu plictisitoare.Îmi arunc pantofii lânga cuier, semn al unei noi zile încheiate, şi înaintez curioasa spre baie. Uşa …întredeschisă, mireasma din ce în ce mai puternică..Împing uşa deschizând`o aproape de tot şi...semi-dezamăgire..mă aşteptam să fie şi el acolo, când tot ce găsesc este o cadă cu apa potrivit de caldă şi plină de spumă frumos mirositoare, întocmai cum îmi place mie ..Mă apropii de cadă, mă aplec asupra ei şi îmi înmoi mâna  , savurându`mi surpriza pregătită de el, acel el care nu încetează să îmi bucure existenţa...Dintr`o dată simt pe umerii mei două mâini ferme, acele mâini care îmi deschid de fiecare dată un nou univers prin atingerile lor..Îmi masează uşor umerii în timp ce mă lipeşte de pieptul lui ..

- Iubito, mi-a fost dor de tine. Şi ...vreau sa te fut toată noaptea.

Îmi vorbea obscen doar când simţea că înnebuneşte de poftă, doar când pur şi simplu avea senzaţia că  e capabil sa transforme globul pământesc dintr`o sferă într`un cub doar să mă atingă, să mă lipească de el şi să mă posede cum ştia că numai el a reuşit să o facă vreodată. Cu el, puteam trăi abandonul total fără nici un regret. 
Ţinându`mă strâns lipit de trupul lui, îmi descheie  treptat toţi nasturii cămăşii pline de urmele unei zile oribile, o azvârli pe toaletă cu pathosul cu care înlături ceva neplăcut din calea persoanei pe care o iubeşti , îmi descheie sutienul din saten alb , întâmplător sutienul lui preferat, şi începu să`mi frământe sfârcurile între degetele sale fine, în timp ce îmi săruta gâtul cu buzele`i catifelate, punând în acele sărutări tot ce avea el mai tandru .

- Ador când îmi mângâi fiecare centrimetru al corpului . Ador sa ştiu că după toate astea, vine ceva mai  frumos, ceva mai bun de atât .

 - Şşhh...Închide ochii şi lasă`mi`te...
Uşor, începeam să simt tresărindu`i lipit de fundul meu membrul dornic de mine, dornic de lichidul meu, de buzele mele grăsune, de gaura mea însetata ...Mă făcea să uit de orice complex sau frustrare existente în lume. Mă făcea să simt de fiecare dată că doar pe mine m`ar putea vrea, cu fundul meu mare, cu sânii mei mari, dar uşor lăsaţi, cu tenul meu imperfect, cu părul meu ce se îngraşa uşor, în fine..cu tot ceea ce eu consideram cândva că nu ar putea trezi într`un bărbat ceea ce trezeam eu în V.

-  Sunt udă, iubitule...

 - Ştiu ...În curând, voi fi în tine ...Mă voi înfige în tine ca şi când nu te`aş fi simţit o lună întreagă...

- Aah...

Nu pot spune exact când am rămas fără fustă, fără chiloţeii mei satenaţi  - singura senzţie plăcută până să ajung acasă , atingerea mătăsoasă a lenjeriei  - . La un moment dat , s-a rupt firul, a dispărut ancora şi am pierdut orice contact cu pământul , cu realitatea conştientă.  Am doar o imagine vagă a mea aplecată deasupra căzii, cu  doua degete ale sale în adâncu`mi şi nişte cuvinte de`abia gemute de ambele parţi …

-          Ai  un gust ce mă scoate din minţi , îmi şopti sugându`şi uşor degetele proaspăt scoase din mine .

  -          Ia`mă odată !  aproape urlam de poftă, iar el mă tot amăgea…Îmi demonstra pt a mia oara că mă poate face să tremur la simplul gând al unui orgasm provocat de el . Îl uram şi îl adoram în clipele astea de agonie . Mi-am întors faţa către el, aruncând fulgere de dorinţă din priviri… Mă fuţi azi sau mă masturbez în faţa ta , V. ? Aproape explodez …

-          Mmmm…n`ar strica să te vad jucându`te singură în faţa mea, rrrrrăţuşco . Mă alinta aşa, cu R-ul pronunţat, doar când mă murdăream la botic dupa aproape orice mâncam sau când ne prosteam noi în vârful patului amintindu-ne de copilărie şi de jocurile ei naive . Dar acum nu eram nici copilul din vârful patului , nici fetiţa neîndemânatică ce se murdăreşte la gură la fiecare masă. Acum eram femeia udă, care vroia să fie penetrată adânc, dusa la orgasm şi lăsată fără suflu cu ochii pierduţi în lumea ascunsă a tavanului.

-          Mă superi ! Vreau să ţi`o simt în mine, nu să te joci cu mine, răule ! Data viitoare o să ţi`o iei ! O să te excit până o să ţi se ciocnească ouăle de durere între ele exact ca la Paşte !

Un zâmbet atotcuprinzător i se creionă pe faţă şi într`o fracţiune de secundă mă găseam cu un picior pe cadă, sprijinindu`mă cu greu de chiuvetă pentru a nu mă dezechilibra în timp ce valuri de plăcere îmi cutremurau întreg vaginul şi nu numai.  Adoram cum mă săruta, adoram cum îmi săruta de fiecare data josul de parca i`ar fi mărturisit cât de mult îl poate subjuga , adoram că de fiecare dată când eram aproape de orgasm limba îi aluneca spre anus , ca punct final al călătoriei ..Doamne, şi ce călătorie …

Se ridică dintre picioarele mele, mă sărută preţ de câteva secunde bune şi printr`o singură mişcare,  eram din nou   aplecată , cu spatele la el, dorindu`l exact ca la primele noastre întâlniri. Îşi înfipse mâna în părul meu, lipindu`mi spatele ca un post-it de pieptul lui şi într`o milisecundă îşi împinse cu asemenea putere membrul în mine încât dacă nu m`ar fi ţinut strâns de păr, m`aş fi prăbuşit cu siguranţă peste cada plină.

-          AHHHHHHHHHHH !!!

-          Să mai spui că nu te fut , că mă joc ! Ce`ţi mai place să mă întărâţi , bestie mică ..şi mai spuneai de mine !...

Doamne, se mişca în mine într`un ritm căruia cu greu îi făceam faţă. Picioarele îmi tremurau din ce în ce mai tare, iar genunchii se înmuiau cu fiecare intrare a lui în mine . Simţeam că o să mă prăbuşesc de atâta plăcere, pur şi simplu corpul meu era în delir. Savuram acel du-te-vino de parcă  nu m`ar fi futut o lună, vorba lui… Mmm , dar cum fusesera orgasmele de noaptea trecuta … Mă ţinea în continuare strâns de păr şi intra cu atâta sete în mine, de parcă acele adâncuri erau noi pt el şi vroia să le exploreze cât mai bine.

-          Ahhh , iubiiiiii  ! Nu a durat foarte mult şi am ajuns la orgasm.Dupa atâta visare, dorinţă …nici nu e de mirare… Inima bătea de simţeam că o să`mi spargă sânul în două şi o să iasă din ascunzişul ei, picioarele tremurau încât mă vedeam deja căzând cu moaca mea răvăşită în apă, iar el o ţinea încă în mine, până la ultima înconvoiere a trupului meu. Îmi plăcea atat de mult să îmi simtă orgasmul din interiorul meu..Ştiam că dinăuntru se simte totul altfel..dintr`un suflet, dintr`un vagin, dintr`un creier…dinăuntru e altfel, e mereu altfel.

M`a ţinut de braţ  - ştiindu`mă sleită de puteri – până am păşit în cadă, m`a sărutat pe frunte şi vărsându`şi toată căldura din priviri asupra mea, îmi spuse :

-          Vin imediat, iubito . Mă duc să torn nişte Cinzano în paharele noastre preferate.

-          Dar…Încercam să îi amintesc faptul că el nu işi dăduse drumul, că el nu atinsese pragul la care mă dusese pe mine. Nu era corect. Mi-ar fi plăcut să îl simt cum îmi inundă pântecele, dar..după orgasmul meu s-a oprit. V . mă surprinzi pe zi-seară-noapte ce trece tot mai mult…

-          Taci . Nu incerca să`mi spui vreo prostioară . Seara nu s`a încheiat , şi din prag îmi aruncă  o ocheadă plină de înţelesuri care îmi aminti brusc de “vreau sa te fut toată noaptea” ... Mmm, cât putea să îmi placă fundul lui obraznic, fesele acelea bombate, perfect conturate  stând în uşă.

Mi`am prins părul sus, cu doua beţişoare japoneze, şi m`am cufundat în apă, inspirand adânc mirosul de miere şi migdale. V,  sper să nu dispari şi tu la fel de repede ca ceilalţi . Îl aud dincolo cum dă drumul cuburilor de gheaţa în paharele de Cinzano bianco şi îl aştept cu un zâmbet larg pe buze. Mulţumesc, V.

Domnul Paraplescu ?! Cine este?! N`am auzit de numele acesta. V ? DA, normal că îl cunosc. E bărbatul care mă aruncă în prăpastie cu gânduri necurate şi apoi o ia la fugă pt a fi jos să mă prindă când voi ajunge. E cel care şterge nulităţi, inutilităţi din programul meu zilnic. Te iubesc ! Dar şi mai tare iubesc faptul că nu aştepţi de la mine declaraţii siropoase, acaparatoare în chingi strânse, epuizante ,care să îţî fortifice virilitatea şi orgoliul masculine,  ci pur şi simplu mă vrei, mă aperi, mă adori, mă fuţi  şi totul într`un mod perfect.



miercuri, 24 noiembrie 2010

Cuvinte insuficiente.

Imi place cum ma simt azi. Sunt singura acasa, cu cartea in mana din care citesc cu sete intre pauzele facute doar pt a schimba melodiile ce le ascult pe youtube, cu o senzatie usoara de foame, dar si cu lenea de a`mi parasi scaunul moale . Liniste. Da, sunt linistita, sunt de un calm ce nu prevesteste o furtuna, ci care doar concluzioneaza niste zile tumultuoase.
Verificam facebookul  pt a mia oara in durata unei  secunde, cum fac de obicei, si ..surpriza..am primit o floare. O floare frumoasa, colorata, stralucind a dor, a dorinta, a vise. E de la EL . Mi-a trimis-o gandindu`se la mine cu intensitatea cu care tropaiesc si gandurile mele referitoare la el, mi-a oferit`o inchipuindu`si ca mi`o inmaneaza personal, asa cum il stiu ca si`ar dori sa o faca. Iti multumesc . Azi chiar ma simteam bine, dar ..mi-ai atins pt a suta mia oara sufletul si ma simt..foarte bine . Bine nu mai e cuvantul pt mine.

Savurez momentul asta intocmai cum as bea acum o cafea buna ( cu mirosul acela pregnant , cu gustul care imi face papilele sa explodeze ca la orgasm intr`un val de saliva ), intocmai cum as fuma acum minim jumatate de pachet de tigari alaturi de prietena mea,  pe o banca intr`un parc, unde nu am fost niciodata, cu un autobuz cu care nu am mers niciodata.

Doamne ! Prin pori , simt un du-te – vino al unui sentiment, al unei stari pe care nu pot si nici nu cred ca vreau sa le denumesc in vreun fel . Vreau doar sa le simt si sa nu ma sperii in nici un fel de ele la simplul auz al numelui lor. Azi sunt o anonima., ma simt deconectata de lume, de viata, ma simt departe de superficial, de cotidian, de orice banalitate. Azi sunt eu , cu mine, cu ce simt legat de cineva care ma duce intr`un alt timp, cu EL



 “ Que me importa lo que digan
Lo que piense tanta gente (Fuerte! )
Si tu crees que tu puedes …“

Eu, tu si....restul lumii.

~ No quiero llorar.
No quiero sufrir
No quiero pensar.
Me hara recordar ~

Mi-e dor de tine.
E putin spus. Ochii se acopera de lacrimi cand citesc ce-mi scrii, pielea se face de gaina cand povestesc despre tine, plang de-a dreptul cand iti aud vocea, tremur si bubuie inima ca tobele la defilari in toate cazurile de mai sus.

Nu vreau sa recunosc. Imi neg chiar si mie pt ca nu e sanatos, nu e bine..nici pt tine , nici pt mine ! Dar mai da`le in pu*a celor care au asa ceva de lucruri sanatoase , bune si alte adjective d`astea superficiale, inutile si cretine ! Vreau sa ies pe balcon acum, noaptea, in frig, dezbracata, goala de orice ar putea ascunde vreo parte din mine..si asa, in goliciune completa, sa urlu ca un animal in capcana : TE IUBESC !  TE IUBESC !  TE IUBESC !  TE IUBESC !  TE IUBESC !  TE IUBESC !  


TE IUBEEEEEEEEEEEESC !

Abia
astept sa te intorci, sa te pot suna la orice ora din zi si din noapte, sa tremur la auzul vocii tale, sa`mi fie cald stiindu`te in tara, sa plang de fericire dupa ce inchid pt ca te`am cunoscut, pt ca te cunosc si pt ca nu ne vom uita curand !

En garde putycat. Sau pe limba noastra, "mi`e dor in draci de tine pui ! " .

Sper sa se intample curand.Ceva.Orice.Cu noi.

joi, 11 noiembrie 2010

Franturi .

Este , cred, pentru a cincea oara in ultimele zile cand dau click pe "post". Si de data asta, sper sa reusesc sa scriu ceva fara a da cancel din nou.

Imi place ca sunt singura acasa. N-aveam starea necesara pt zambete false si raspunsuri monosilabice la intrebarile dornice de raspunsuri exhaustive ale mamei. Ea , saraca, e bine intentionata si insetata "de" mine , dar eu ..Azi nu !

Azi am decretat greva in fata societatii. Azi sunt doar eu cu mine si eventual multe cani de lapte pe langa mine, o muzica "simpateca" si multe ganduri. As fuma si o tigare, dar ..e criza deci..e traista goala.


Pingu, mi-e dor de tine mai mult decat ai putea crede !   ...Ce pot spune mai mult? Ce pot auzi mai mult de atat? Si..mi-e dor . Mi-e dor, mi-e sete, e pofta de tine, sunt ganduri cu tine, sunt amintiri ..tot cu tine...e dorinta !

Macar e o toamna frumoasa. Sunt frunze multe colorate , cum n`am mai vazut din copilarie. E cald..e placut..e primitor. Imi place Bucurestiul in zilele astea de toamna fara ceata. Chiar imi place orasul meu. Iar fraierii care aduc mii de reprosuri capitalei o fac pt ca nu stiu s`o citeasca. Te iubesc Bucuresti ! Ce as fi eu fara sirenele asurzitoare care fac sa nu mai aud nimic in telefon de fiecare data cand vorbesc cu oricine? Ce as fi fara politistii inutili si fluierasul lor mirobolant din intersectie? Ce as fi fara indienii care canta an de an , vara de vara fix aceleasi melodii pe platforma? Ce ar fi viata mea fara vecinul meu divin de deasupra si atelierul lui de tamplarie deschis acasa , ce raspandeste melodii sublime de ciocan si bomfaer ( sau cum mama lui s`o scrie corect) de cate ori este amiaza si vreau sa dorm ? La naiba ! Te iubesc Bucuresti (inca o data ) !

Si totusi ...ce fac mai departe? Fuckin` life and mens and ..multe altele . Incalcite itele astea , pff...Rusine sa le fie !

Doamne, ce bine e acasa :X ..cand altii sunt la facultate, la serviciu, prin tara ...!

Semnat : "o grasuta perversa" :">

vineri, 29 octombrie 2010

You touch my mind in special places.


N`am idei. Sau am prea multe idei. Oricum, totul e lipsa pura de coerenta.

E adorabila senzatia.

Iubesc sa te ucid lent.

Ador sa te chinuiesc.

Venerez puterea mea din prezent.

Primul.Cu siguranta nu ultimul.

Te vreau. Nu te vreau.

Te-as intalni.Te-as lasa sa disperi.

Imi place deschiderea.Imi place sinceritatea. Imi plac nevoile tale.

Cu toate astea, nu pot sa nu imi savurez cupa. Roata se intoarce. Doamne, chiar se intoarce !

Barbatul de azi ravneste la femeia de azi.Femeia de acum viseaza la barbatul de maine. Concluzie: Nu ! inca..poate...cine stie ?! ...poate nu ...nimeni nu stie !

Tot la mine.

Ha !

Hahaha !

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Luni de fiere.


Pt ca ma gandesc la Anticariat. Pt ca vreau sa vie . De ce nu vine?


Te saruta "fetita ta frumoasa".

Pt ca si vecinii se muta uneori.

Gata. Te`ai dus din viata mea. De azi nu mai faci parte din dorintele mele . Ai aparut ca o boare, ai disparut ca un taifun. Nici nu mai conteaza cum a fost, cum a inceput, cine ce a facut. S-a terminat. O saptamana intensa de toamna . Nu am apucat sa ma bucur de tine cum visam, dar nu-i nimic. Azi mi-am luat la revedere de la tine cum am stiut eu mai bine, cu un orgasm. Nu`mi vei lipsi prea mult. Am incheiat tremurand , exact cum e mai bine...daca nu cu mainile pe tine, macar cu gandul la tine. Si tot a fost bine. Al dreacu` de bine . Drum bun in viata ! :)

joi, 30 septembrie 2010

Vecinii la nevoie se cunosc.


Era noapte. Sau ma rog, aproape dimineata. In jur de ora 3. Stateam cu telefonul in mana si asteptam sa dea bip. Stiam ca din clipa in clipa telefonul va suna si ma va chema sa cobor.Simteam ca urmeaza ceva nebun, ceva ce avea sa raspandeasca parfumuri intrepatrunse, lichide imbratisande , respiratii accelerate. Aranjasem totul in asa fel incat sa imi fie foarte usor sa sar pe el...scaunele apropiate de bord, iar bancheta din spate nerabdatoare sa imi primeasca vibratiile. Mi-era pofta de un orgasm cum nu mai avusesem de mult, dar mai ales mi-era pofta de El. Imi conturasem in minte niste idei despre el care puteau fi inselate sau nu in timpul intalnirii.

Era prima data cand ne vedeam...si in cazul in care avea sa fie ultima, aveam de gand sa profit de ea pana la ultima picatura ...de sperma. De ce mi-as fi negat apetitul? De ce sa nu`mi recunosc setea de el, de acel cineva pe care din prima clipa in care vorbesti cu el simti ca vrei sa-l ai? Sa va posedati cu randul..sau de ce nu simultan?

Si...suna telefonul.

Stiam ca va veni, dar nu realizam cat voi tremura luand liftul si parcurgand un drum atat de banal in zilele obisnuite . O rutina pentru mine era acum o proba de foc. Ma simteam trecuta prin furcile gaudine. Simteam ca ..nu mai ajung.

Imi ingheata mainile, imi tremura, scap cheile din mana, incui usa si cu greu ajung sa apas butonul de la lift. Cobor, ies din bloc si ...il vad.

Statea cu spatele, cu acel spate care in momentul in care il vazusem la web ma facuse sa fiu sigura ca voi ajunge sa imi infig unghiile in el. Avea niste blugi de culoare inchisa, mulati pe posteriorul acela nazdravan, un hanorac rosu intens care parca urla catre mine "da-ma jos mai repede !" si un parfum care in momentul apropierii , pur si simplu dadu o palma hormonilor mei in alerta deja de ceva timp.

miercuri, 29 septembrie 2010

Caci fara greu, viata e pustiu.

Huh...1 martie 2010 ultimul post..Cat timp a trecut, cate persoane au trecut, s-au nascut ..Stii? Azi m`am intors la tine. Esti neschimbat. Ce usurare...macar tu :) .


Multumesc ca ma primesti inapoi in pofida abandonului "conjugal".

luni, 1 martie 2010

"In viata, fericirea ramane un film de scurt metraj. " Dar exista !

Stau in pat. Sunt cu fata in sus si cu castile bine infipte in urechi.

E o noapte clara si mai e si o luna ce lumineaza intreg cerul.

Am un gol in stomac, iar din cap pana in picioare simt cum ma traverseaza scantei. E efectul pe care il caut uneori, dar pe care il gasesc mereu la el.

E chimie, e ...combinatia letala intre amintiri intense, prezent aprins si etern insetat de senzatii. Sunt momente, note muzicale, stari, senzatii ( repetitia exista la dorinta autoarei) ce trezesc orice atom amortit, aruncandu-mi intreaga fiinta direct in mijlocul unei tornade.

Imi place, imi trebuie.

Mai sunt si cuvinte potrivite in momente potrivite, care iti lasa un gust dulce chiar si pe cele mai nesuferite papile gustative. Imi plac atat de mult, imi trebuie(esc?) atat de mult.

Vorbesc de acel cineva care desi nu m-a atins niciodata, m-a "atins" absolut de fiecare data. Mi-era dor.

Nu am regrete pentru noaptea asta si chestia asta pur si simplu ma ajuta sa ma sprijin de un nor. Si traiesc.

Oh da, damn, chiar traiesc ! De asta aveam nevoie. Doamne, ce bine am ajuns !


Tu habar n-ai, dar e mai bine asa .


Merci !

 

PS: post scris in pat la 3 dimineata.

joi, 25 februarie 2010

E dimineata si toarna cu galeata.

Mda...evident ca nu am reusit sa ma tin de "propunere"..E clar, nu sunt facuta sa am jurnal :)) .

Iar ploua.

Iar trebuie sa plec la facultate, parca in momentul cel mai nepotrivit.Dar, mai intai, sa aruncam niste ganduri anti-coerenta pe o "foaie" .

N-am bani.

Vreau sa beau o cafea la starbucks.

Vreau sa fumez un pachet intreg.

Vreau sa inteleg mai multe semestrul asta.

Vreau sa slabesc in urmatorul rastimp ( gen 1 an - 2 ) suficiente kilograme incat sa fac 69 fara complexe.

Vreau sa am un telefon care sa sune frumos.

Nu vreau sa mai am unghii sensibile.

Vreau sa lupt sa am mai multa rabdare cu cei din jur, ca asa poate - poate ajung sa am mai multa rabdare cand vine vorba de mine.

Vreau sa rad la fel de mult inca multi ani de acum incolo si sa vorbesc la fel de tare, incat sa ma auda si oamenii surzi .

Vreau sa fiu la piscina acum.

Te iubesc, mama !

Va compatimesc pe multi.

Te iubesc, Elena-Daniela ( cu cratima ) !

Mi-e dor de tata si de mistourile lui porcoase. " Dar ce domne? Eu lucrez numai pentru caramizile lu` maicata?! "

Mi-e un drag amical de Mihai, care azi va veni la facultate doar pentru ca i-am spus ca Diana a plecat acasa si nu am cu cine sa boschetaresc in pauza de 2 ore dintre curs si seminar, desi nu vroia sa vina.

Ascult reggae si imi amintesc de scanteile porno care zburau dinspre MGM spre mine.

Vreau sa primesc zambile mov sau albe, care sa miroasa , nu doar care sa aibe flori multe si dese.

Sper astazi sa reusesc sa imi tin telul deschis mai mult de 10 minute.

Azi mi-a facut mama lapticul de dimineata cu 3 in 1.

Weekendul asta sper sa ajung macar la un film francez de la Institut.

Vreau sa ma plimb cu rolele.

GATA, incep sa ma imbrac. E fara 10 si , teoretic, pe la fix ..maxim si 5..trebuie sa decolez. Frate, nu se mai opreste ploaia asta :-L .


PS: Ia sa mai postam si fara poza. De altel, ce poza s-ar potrivi ? Niciuna . Nu de alta, dar sunt o perfecta si nimeni nu se potriveste cu mine.Ma simt un geniu neinteles, dar asta e. =)) RETARDED :X :))

miercuri, 24 februarie 2010

Puiul de geniu se straduieste.

Mi-am propus sa scriu in fiecare zi pe blog, macar o saptamana. Avand in vedere ca un jurnal nu am reusit sa tin niciodata tocmai din comoditatea de a scrie cu pixul pe hartie cuvinte in sir…. let`s try it again..inc`o data, mai flacai !

Because viata mea momentan e o rutina, deci o sursa minima de inspiratie, voi scrie despre ultima carte citita si anume “Niste raspunsuri” , carte terminata acum 2 zile. Datorita faptului ca nu as putea spune despre ce este mai exact vorba in aceasta carte, din pricina continutului ei fragmentat atat ca forma cat si ca idei, ma voi rezuma la a imi spune parerea despre ea.

Pe scurt, mi s-a parut o MARE porcarie. Am avut maxime asteptari de la ea, in urma fragmentului recitat la “Razvan si Dani” , fragment de o incarcatura emotionala majora, dar si in urma melodiei create de trupa Taxi, intitulata ca si cartea, “Niste raspunsuri”, ce inglobeaza niste versuri de un adanc evident doar pentru o anumita categorie de persoane. ( Ah ce-mi place sa am fraze lungi, fara sa fiu stresata de remarcile vreunui profesor care sa imi repete de mii de ori sa le mai scurtez.Oricum, eu scriu, eu citesc, asa ca..MI SE FALFOA ! ha..huuuge sentences ! )

Insa, cartea…big fleosc…

O insiruire de intamplari , in care nu am regasit profunzimea ce reiesea din fiecare por al prezentarilor ce au precedat cartea, o suita de pagini din care singurele elemente care mi-au atras atentia au fost schitele lui Horatiu Malaele, absolut geniale si o pereche de randuri care am simtit ca mi se potriveste intocmai : “ am nevoie de…o multime de detalii din care sa compun pornirea de a ma dezbraca in fata unui barbat” . Ceea ce sincera sa fiu, mi se pare mult prea putin ..Dintr-o carte de 280 si un pic de pagini sa retii doar 20 de cuvinte ca placandu-ti, este putin penibil …

Intr-adevar, Raduleasca a avut inspiratia divina de a il pune pe Horatiu Malaele sa ii ilustreze cartea, dar de aici si pana la a-si insusi meritul unei editii bine realizate, este o distanta cam lunga, daca nu chiar una fara punct terminus.

Deci…ce inseamna aceasta carte pentru mine? 20 de cuvinte…si o descoperire…Horatiu Malele face niste desene super bine realizate…sustinand ideea ca un artist nu inseamna un om care exceleaza intr-un singur domeniu, ci un cumul de talente.


PS: Mi-as fi dorit sa ma apuc de o carte noua de pe lista “ to read” , dar ..in curand primesc bibliografia incomensurabila de la literatura franceza..deci…Pana la vacanta mare…ne delectam cu lecturi “scolare” .


Mi se pare asa dulcica , cu bucle ;;) .

luni, 22 februarie 2010

And in the end everything is pink .

Am chef sa scriu. Da, chiar am. Si cu toate astea, nu imi vine in minte nimic plauzibil despre care as putea scrie. N-am inspiratie nici cat negru sub unghie. Muza mea s-a dus probabil spre tari mai calde. Ma enerveaza lucrul asta. Ma scoate din minti chiar faptul ca nici macar gandurile mele nu au o anumita coerenta, incat sa le pot asterne. Tot ce stiu in acest moment e ca imi doresc sa infloreasca pomii, sa fie verde in jur, sa nu mai fie noroi, mocirla nici pe jos, dar nici in suflete.

M-am saturat de iarno-primavara asta urata, tipic bucuresteana. Mi-a ajuns sa vad pe jos numai negru, si ce mi-a ajuns cel mai tare e sa vad ca negrul acesta se regaseste atat de bine in oamenii din jur, in trecatorii care , involuntar, arunca o hartie pe jos, care voluntar, dau cu piciorul intr-un caine, biet locuitor al acestui infect spatiu citadin, care involuntar nu se spala pe dinti zilnic desi stiu ca vor merge cu un mijloc de transport in comun , pentru simplul fapt ca “ daca m-am spalat pe corp, de ce mi-as mai ingriji si gura?!” , care voluntar ar fura ciocanul pentru situatii de urgenta din autobuze, desi nu le-ar folosi la absolut nimic in momentul in care ar cobori din el…Este orasul in care traim, este mandra noastra capitala…Sunt oamenii rai care predomina, sunt sufletele mici si mintile inguste care sunt intr-o proportie covarsitoare.

Momentan, imi doresc sa fiu la mare..pe o plaja goala ( goale sunt oricum toate acum din cauza temperaturilor scazute si precipitatiilor abundente din ultima vreme) , cu o tigara in mana si un pachet langa mine, cu un latte in mana si inca unul de rezerva langa mine, cu prietena cea mai buna, privind valurile alaturi de mine, fara nici un cuvant si fara nici o intentie de cuvant, cu o plimbare la final pe stabilopozi, de mana cu ea, de mana cu singurul om care ma linisteste, care si daca se sparge digul in urma unui cutremur, stiu ca va fi tot de mana mea in momentul disparitiei .

N-am bani. Daca as avea, as da o fuga sa-mi implinesc dorinta asta. Ma simt foarte agitata. Nu dorm bine decat poate orele de dupa-amiaza cand le prind , la fiecare om din jur gasesc cate un cusur, la mama ma ratoiesc zilnic, nu suport aproape nici un om cu care intru in contact zilnic, iar noaptea am impresia ca nici nu dorm. Pur si simplu , ma foiesc in asternut vreo 2 ore pana reusesc sa inchid ochii, iar dimineata, cand ma trezesc , am impresia ca a fost doar o perioada de letargie noaptea, un interval orar in care am avut ochii inchisi, in care nu am fost in stare de nici o miscare, dar cu toate astea nu m-am odihnit. Nu imi pot numi noaptea somn, ci luptă continuă intre cearceafuri.

Nu vreau sa am pe nimeni. Mi-e bine singura. Am stat mult si m-am gandit daca singuratatea este cea care imi dauneaza, cea care ma agita, cea care imi taie pur si simplu cu o bara ca la examene orice potential zambet de pe fata. Dar nu, nu este ea. Imi e bine singura. Nu simt lipsa unui om langa mine, nu imi doresc sa ma tina nici un barbat de mana prin parc, nu imi doresc sa ma stranga niciunul in brate la fel cum nu visez la nici o pereche de buze asupra alor mele. Deci, the killer nu este singuratatea, insa victima, clar sunt eu.]

Ma simt ca in “Procesul “ de Kafka, implicata intr-un proces care ma are pe mine in centrul sau, dar care pare sa nu duca nicaieri, sa nu aiba nici o iesire logica, nici o rezolvare apropiata. Nu clachez, mai am mult pana acolo, dar nici bine nu ma simt. Imi lipseste ceva, si nu stiu ce , asta e partea cea mai urata. Probabil niste jocuri pe calculator care sa imi atrofieze ratiunea, sa ma acapareze in asemenea hal incat sa iau toporul cu care bate mama snitelele si sa incep sa imi decapitez parintii, sa apar la stiri si mai apoi, sa intru in puscarie unde sa imi petrec suficienti ani din viata care mi-a mai ramas. Hahaha , ce penibil . Nici acum nu inteleg cum pot unii oameni sa considere asa ceva posibil ,dar ma rog..Gradina lui Doamne-Doamne e mare si multi ii sar gardul.

Dar de ce totusi la puscarie?Pentru ca acolo oricum nu poti avea prea multe activitati, deci clar nu te poti vaita ca te plictisesti , sau că activitatile potentiale de petrecere ale timpului nu sunt suficiente, pentru ca de fapt acestea nu exista, asa ca nu iti poti macina marunt-marunt creierul cum o faci daca esti in libertate si stii ca iti lipsesc lucruri , dar nu stii care. Acolo nu poti spune ca iti lipseste ceva, pentru ca de fapt iti lipseste totul.

Si …s-a eliberat calculatorul.Yeey .Ma duc sa imi vizitez cafeneaua si ferma. Why? Cause I have to make some money. Si acum bag o moaca din aia cu ridicat spranceana si tuguiat buze, bag ce am scris aici – in laptop – pe stick , pun pe blog si …hit the road, Jack..la afaceri cu tine.


PS: But u know wich is the bright side? My ass smells like roses . Mmmm...yummy..Why? Cause my toilet paper ( sau cum s-o scrie) is pink and smells just marvellous. And so does my ass now :> .

luni, 8 februarie 2010

It`s gonna be ok.



Ma simt epuizata.Da, asta e cuvantul.Secatuita de puteri. M-a daramat complet ziua de astazi si e doar ora 14:00. Imi simt ochii grei care urla din dorinta de a se inchide, dar eu urlu si mai tare ca nu vreau sa dorm, vreau sa traiesc ! Ma simt de parca as fi plans zile in sir si nu e chiar asa..nu am plans chiar atat de mult...


Cred ca ma simt obosita si pentru ca nu reusesc sa ma odihnesc bine noaptea. Pentru ca desi ma bag in pat destul de devreme adorm foarte tarziu si chiar si atunci cand adorm in cele din urma, visez suficiente tampenii sau lucruri intense care sa imi agite somnul. Asa incat eu dimineata tot obosita ma simt. Bine macar ca am terminat sesiunea. Asta da, e o reusita. Ma rog..sper sa nu se adevereasca vorba "m-am innecat ca tiganul la mal" avand in vedere superbissima profesoara si superbissimul examen dat de catre aceasta . In fine, ce o fi o fi.

Ma simt atat de coplesita de tot ceea ce se intampla in jurul meu incat nici macar nu realizez ca am o saptamana de vacanta ce ma asteapta special pentru a ma odihni. Cred ca imi e teama ca nu o sa reusesc. Simt o stare de anxietate combinata cu tristete, dar si cu indiferenta, cu profunzime, dar si cu atata superficialitate. Doamne, ma simt ca o enigma, dar una din acelea care dau multe batai de cap. De ce o astfel de enigma? Pentru ca..la naiba...nici macar eu nu reusesc sa ma descifrez, nici macar eu nu simt ca am puterea sa ajung la o concluzie certa, nu doar la niste stari schimbatoare de la ora la ora ce nu imi bulverseaza doar sufletul, ci si putinul creier ramas odihnit dupa o sesiune absolut infioratoare.

Realizez ca nu am nici un fel de coerenta in ceea ce spun, iar daca nu am asta este doar pentru ca oglindesc de data asta perfect in cuvinte gandurile mele si pentru ca nu mai vreau sa le dau o forma draguta doar ca sa sune bine, ca sa sune literar...asa de blog , sa spunem. Scriu cu o viteza incat ma uimesc si pe mine...hmm..si asta nu e nici macar un sfert din viteza cu care alearga gandurile mele.Aproape ca ametesc, dar continuu si la sfarsitul postului, tot ce o sa fac va fi sa corectez greselile de gramatica pentru ca, dupa cum stii, sunt alergica la lipsa de cratime acolo unde este absoluta nevoie de ele, la lipsa de 2 " i" etc etc. Nu prea gresesc eu pentru ca, sa nu uitam, desi am probleme, ma doare capul, mi se rupe sufletul, mi se descompune creierul, eu raman o perfecta deci...sa nu ne pierdem simtul umorului chiar daca postul asta e tare emonel asa din fire.

Revin la suflet..Revin de fapt la o discutie cu mama de la masa, care aproape mi-a demontat si ultima farama a unui pilon de sustinere pe care il mai simteam, cat de cat, in preajma mea. Mi s-a rupt sufletul cand a bufnit in plans, mi s-a rupt sufletul si mai tare cand m-a facut inca o data sa realizez cat poate iubi fericirea mea si m-a sfasiat cu adevarat cand a trebuit sa recunosc ca " da domne, are momente in care ma citeste atat de bine, incat as insera`o drept cip in interiorul meu, pentru ca, cu siguranta ( scuze cacofonia, dar nu suport cuvantul "deoarece" ) mi-ar fi mai usor sa iau anumite decizii astfel " . Acele cuvinte " eu tin tare mult la baietelul asta" pur si simplu au pus capac. Le-am resimtit ca o secure ce nu vine sa taie in gluma ananasul de pe capul unuia si sa ii zgarie putin pielea capului ( cum sa faci frate asa ceva la o emisiune in direct, fara sa asiguri securitatea corporala a invitatilor ?! Tuamne..Danutz S.R.L...pana si titlul spune totul ), ci una care vine sa desparta un corp omenesc perfect in doua...taiand de la cel mai lung fir de par pana atinge podeaua..fara mila, fara nici o secunda de ezitare, ci doar cu o dorinta insetata de a rapune.


Mda..si am inceput sa plangem amandoua la masa, exact ca doua prietene foarte bune, ce isi stiu foarte bine durerile una alteia, si care simt nevoia sa planga impreuna pentru a se descarca, pentru a imputina povara ce atarna in spate intocmai cum pui aproape o casa intreaga in spatele unui asin si ii arati drumul, doar ca..eu sunt om si n-am rezistat .Am izbucnit in plans, desi nu imi doream asta, desi am luptat din toate rasputerile sa evit asta. Am vrut sa fiu tare, am vrut sa ma tin tare cat mai mult posibil , dar...

Sunt om, sunt varsator, sunt eu..aceea gogoasa care plange si cand se uita la serialul Lassie la televizor desi are 20 de ani, sau care plange si cand vede un cal obosit pe marginea drumului...Si eu speram sa rezist fara sa plang..Haha..am incercat sa ma mint singura ca pot..dar vezi tu ?! Oricat de puternic esti, oricat de implacabil vrei sa pari chiar si in fata ta, ai un suflet acolo deep inside, care nu poate ramane ca o stana de piatra in fata atator momente, secvente, sentimente, oameni ce au trecut prin viata ta..


Revin la ideea de baza. Ma simt epuizata. Simt ca obloanele mele cedeaza si pur si simplu simt nevoia sa ma duc sa imi turtesc pernuta cu Winnie the Pooh si sa dorm un somn care sa ma odihneasca si pe mine, intr-un final.


Nu e nimic coerent, logic sau vreo alta trasatura a ratiunii mai sus. Sunt ganduri, sentimente aruncate aici exact asa cum se dau de`a berbeleacul in mine, fara a se gandi la ceva mai mult decat la "trebuie sa ne rostogoliiiim " .

marți, 2 februarie 2010

Ça sert à réchauffer les coeurs.

Da, bai Danette, si uite ca am ajuns sa am si eu un post de ziua mea.

Nu stiu daca pentru prima oara..nu cred, totusi...dar astazi am inceput sa realizez foarte bine cat de mult conteaza sa mai existe persoane care sa te surprinda. Stii, cand vine ziua ta iti doresti mai mult ca niciodata sa ti se confirme cat contezi pentru ceilalti, sa te caute sa iti exprime chiar si prin aceleasi cuvinte banale ..."la multi ani" ...un gand de bine indreptat catre tine...Dar nu intotdeauna se intampla ca persoanele pe care le asteptai intr-un fel sa te caute, din diverse motive care nici macar nu conteaza , sincer. Stii ceva? Totul se invarte in jurul unor motive, explicatii, scuze eterne...

Si atunci...PUF...apar din senin oameni la care nu te-ai fi asteptat...poate pentru ca nu va leaga prea multe sau poate pentru ca va leaga mai multe decat realizezi tu...si iti spun niste vorbe calde si iti ureaza din suflet mult bine...cu tot ce poate el insemna. Sunt si oameni care iti gresesc cu o zi sau doua ziua de nastere, dar apreciezi ca s-au gandit la tine si realizezi cat sunt de dulcici prin simpla lor infantilitate dulce..prin acel spirit aerian care s-a chinuit sa tina minte ziua ta , dar..nah...a gresit si el cu cateva ore..ca doar nu mai era mult pana la 12 noaptea ?! :)).


Eh astea sunt momentele spontane, momente naturale, stari de bine rezultate din chestii neasteptate..care inseamna atat de mult...incat poate cei care le-au provocat nu realizeaza..dar..eu stiu...simt..daca nu sunt iubita de toata lumea, macar stiu ca multi se gandesc la mine azi..mai multi si mai frumosi decat ma asteptam eu..


PS: Asta e un post asa la inceput de zi a mea...E 10:48....To be continued .

M-am plictisit si insir din nou....

De data aceasta, torturi..Raman fascinata pe zi ce trece de cat de departe poate ajunge imaginatia unor cofetari si de cat de intrebuintat este martipanul desi ...cah..nu mi-a placut niciodata.


Bineinteles, exista si esecuri . De ce si-ar dori cineva un tort sub forma de iphone, butoi de vin , copil cazut pe spate dand disperat din maini si din picioare? In fine...






Iarnaaaa :X .


Eh..sunt atat de multe de atasat..dar pe langa plictiseala momentana, exista si lipsa de rabdare permanenta:D asa ca..gata..ce e mult strica ;))...to be continued..:P

M-am plictisit si incep sa insir locuri, stari, momente....

De ce sa nu fim de un penibil dus la extreme daca avem cu ce ?! Traiasca bunul-gust.



Pe aici imi place mult. Pe aici am descoperit cate zeci de feluri de creione colorate exista, cate tipuri de pensule se pot fabrica si ce frumos se vad toate randuite intr-un spatiu doar al lor.


Aici e cald cand tu vii de afara si esti inghetat. Aici au niste clatite atat de dulci incat ai jura ca nu vei mai pune gura prea curand pe ceva dulce. Aici vin doamne sa isi bea berea linistite si sa manance o supa cu crutoane singure si fara nici un stres.Aici stau prietene la taclale ore in sir fara sa le ridice nimeni cu o privire superioara si cu o nesimtire tipica romanilor , gen " nu consumati, afara ! " . Aici este acelasi chelner de atatia ani . Aici culoarea peretilor se imbina perfect cu cea a tavanului.Aici e ..ca acasa...Home ...



Una rea si doua bune...apreciaza optimismul.Ce e bun e lasat la urma .
To be continued....

joi, 21 ianuarie 2010

La asta, oamenii de rand nici nu viseaza .

Ieri ai venit la mine.Mi-era tare dor. M-am obisnuit sa fii o parte din mine si cand lipsesti o perioada mai lunga din peisaj, simt al naibii de tare ca mi-e dor.

Mi-ai adus covrigi proaspeti, calzi chiar, in punga din aceea pentru care as fi in stare sa ucid si un urangutan :X . Ca de obicei, ai venit cu ceva..ca la copiii la care nu indraznesti sa te prezinti cu mana goala pentru ca stii ca ei iti vor cauta mainile cu ochisorii lor galesi oriunde ar fi ele..la spate, in buzunare...si vor astepta ceva, cat de mic...

Ador momentele astea. Si nu pentru ca mananc din nou, cum ai fi tentata sa crezi >:P ci pentru ca ador cum ai grija de mine "intocmai ca un om mare" si ma faci sa ma simt inca un copil ce sta in prag poate-poate o veni cineva sa imi aduca ceva bun. E o senzatie asa placuta, asa calduroasa...

Esti ..sunt ....Tuamne, ce bine ma simt ...Doamne, ce bine ca existi...Nici o declaratie la final, nici un cuvant lacrimogen pentru "tar _ _ " mea din clasa a 4a :)) , ci pur si simplu...doamne, bine ca a existat 117 !




PS: Este 9 si un pic si eu scriu pe blog, in timp ce-mi beau lapticul. Si nici macar nu am intrat pe facebook sa ma joc. De ce? Pentru ca vroiam sa notez .


PS2: Daca nu erai matale, nu aflam prea curand ca protezele nu sunt doar sirurile alea absolut hidoase de dinti, ca sperma contine acid citric si parca si fructoza :"> parca :"> , nu vedeam ce culoare au cadavrele disecate in facultati, nu stiam ca sunt fosti puscariasi unii :)) sau oameni "nerevendicati ":)) etc etc etc etc .... Multumesc !


ador.

Tuamne cat ador sa fie alb in jur. Cata fericire explodeaza in mine cand aud la tv "cod galben de ninsori in sudul si sud-estul tarii". Si ce`mi mai place cand se prelungeste codul . Imi aduce aminte de copilarie iarna asta. Eram mica..sania era atat de mare pe langa mine, insa mereu se gasea cineva sa traga firavioara fetita...si aveam o caciula mare, mare , aproximativ ca cea alba de acum ...si adoram sa ma joc in zapada pana gafaiam, ceea ce se intampla destul de repede avand in vedere ca niciodata n-am fost vreo subtirica.

Stiu ca sunt rea, dar ador sa vad masini ramase prin zapezi, troleibuze ce derapeaza, lume ce se inghesuie la metrou ca la unica solutie salvatoare, oameni inarmati cu lopeti ce muncesc din greu sa scoata la iveala cate o masina parcata.E iarna fratilor si trebuie sa o simtim ! Doar nu vreti sa avem 15 grade in mijlocul lui ianuarie. Pai ce`i asta ?! Ei dracie !

Haha si stii ce-mi mai place? Sa vad cate o piti care dardaie din toate incheieturile, dar nu si-ar pune in veci o caciula pentru ca i se strica podoaba capilara si nu mai poate sa si-o falfaie la fiecare incercare de-a fi feminina. Sau acei masculi feroce, care pentru a li se vedea posteriorul sau mai stiu eu ce comoara ascunsa umbla la destule grade cu minus in bluza de trening. Ah si ce-mi place cum se chinuie , cum tremura ! Ahhh ! Congelati fratilor daca va chinuie fashionul ! Tuamne si ce-mi plac urechile lor mega-rosii, gata sa se desprinda de cap degerate . Hahaha ...MAXIMMMM am spus ! :))))




Asta a fost bradul Bucurestiului din iarna aceasta. Atat bun gust incat am ramas socata, sincer. Nici macar o mie de beculete albastre? Nici macar alta mie ciclam? Nici macar cateva zeci de culori de globuri si beteala ? Pff... :))

joi, 14 ianuarie 2010

Forum

Alergam pe forumuri.Necautand ceva anume.Am nimerit pe unul legat de a avea sau nu oglinzi in dormitor pentru a te observa better cand esti in momente porno :> . Si cu toate ca n-are nici o legatura, mi-a placut mult un citat de la o tipa :


" O dragoste apusa e ca un vulcan: niciodata nu poti zice ca a trecut pericolul de a izbucni din nou. "


Haha ..la ce m-a dus faza asta cu gandul...la vulcanul de la TikiFarm, care ma scoate din minti de fiecare data cand se deschide jocul pentru ca ii sare lava pe ecranul meu si chiar intr-un mod foarte zgomotos. Si desi stiu asta, mereu ma prinde momentul cu boxele date tare, ascultand muzica. Just lovable :)) .



PS: Tuamne as face orice sa nu trebuiasca sa ma apuc de invatat. CAH !

New one .

A aparut Cappy Tempo de portocale si fructul pasiunii. Yummmmyyyy :X

duminică, 10 ianuarie 2010

Pauza in pre-sesiune.

Mi-a adus un pachet de servetele doar pentru ca si-a cumparat si el primul lui baxulet acasa. Cu ochi de copil, s-a uitat la mine si mi-a spus : "Iubita, mi-am luat si eu servetele cand am fost la cumparaturi si uite...ti-am adus si tie un pachetel. "






Si nu e din carti...Si nu e din filme...Cu bune si cu rele, am intrat in al 4lea an ...

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Suferintele tanarului Werther

" ..., i-am simtit inima, sufletul mare inaintea caruia mi se parea ca sant mai mult decat eram, fiindca eram tot ce puteam sa fiu. O, doamne ! A ramas oare atunci o cat de mica energie a sufletului meu care sa nu fie folosita? "


Goethe


O zi de vineri sub insemnul unei noi indatoriri. Dar totusi mi-au placut aceste randuri .

miercuri, 6 ianuarie 2010

Retrospectiva in viitor.

Am dormit pana la 9.Pff..si totusi, ochii mi se inchid.Lupt sa ii tin deschisi pentru ca stiu ca urmeaza o noua zi. Una la fel de grea ca cea de ieri, la fel de incarcata. Sunt in pre-sesiune. Ma simt epuizata si nu pot sa spun ca am facut mare lucru. Cred ca ma oboseste ideea...ideea de a constientiza gigantesca suma de indatoriri ce ma copleseste intr-un timp atat de scurt. Am senzatia ca toate sunt pe capul meu.Stiu ca nu e asa, stiu ca si pentru altii e greu , dar...

As vrea sa revin in vacanta...sa stau la luungi taclale, sa ma joc in cafeneaua si in ferma mea fara sa stiu ca am un scurt timp la dispozitie pentru acest tabiet al meu, sa ma gandesc doar la bradutul meu care sta inca frumos impodobit in sufragerie , desi cica de Boboteaza se desface, sa ma mai gandesc la cat de mult imi place parfumul meu...parfum care ma face sa ma gandesc la o persoana, la acea persoana de la care iti doresti mai mult decat un salut si un sec "ce mai faci?" , dar de la care stii ca nu va veni niciodata ceva mai mult...

Vreau timp pentru mine. Nu mi-a ajuns vacanta. De fapt, cred ca doar cea de vara simt ca imi ajunge cu adevarat. Ah..si ce putine vacante mai vin pentru mine..Schimb prefixul, cresc, depasesc momente, parcurg etape..si ajung sa am concediu - si ala foarte putin pe an - , sa ma gandesc ca trebuie sa calc, sa spal vasele mereu, sa ma duc la cumparaturi si cate si mai cate..


Dar si cate momente speciale simt ca ma asteapta...Nu stiu de ce, dar simt ca vor aparea schimbari ce imi vor placea al naibii de mult...

Poate peste cativa ani voi ajunge si eu sa aleg un parfum pentru cineva. Pentru acel "copil" ce va visa mereu sa il ating..iar eu voi ramane totusi in sfera mea...fara nimic mai mult catre el decat un "buna" sau un simplu "ce mai faci ?" ...iar el..El se va gandi la mine...isi va dori mana mea in a lui..mirosul meu pe pielea lui..Dar nu va fi asa . Pentru ca ..probabil nici nu-mi va trece prin minte ca isi doreste asta..pentru ca...probabil nu voi avea ocazia niciodata sa aflu cat si-a dorit..Sau poate...il voi face fericit...Nu stiu...Poate el va avea taria sa spuna...Poate nu va avea atatea lucruri ce il impiedica..Poate..sau poate nu..totul..sau poate nimic...



P.S. : Imi mai incalzesc o cana de lapte. Cana mea . Iar esti langa mine. Te iubesc !