Nu-ti fie teama.

Dulce dimineata de toamna...M-am trezit in bratele tale si a fost de ajuns sa sustin ca va fi o zi pornita cu dreptul. S-a si dovedit a fi .. Iti simteam rasuflarea pe umarul drept si nu mi-as fi dezlipit pielea nici o secunda de boarea caldurii tale daca nu era si acel cadran rotund, antipatic ce suna atat de aproape de urechile mele. Era deja dimineata , dar eu inca aveam impresia ca e seara, ca de abia ne-am bagat in pat amandoi dupa nenumarate batai de aripi in sincron..Nu ma puteam dezlipi de pat, pur si simplu nu vroiam sa-mi parasesc invelisul binefacator creat din atomii pielii tale pt revenirea in kitsch-ul de zi cu zi ce troneaza in aceasta minunata tara. Mi-am impins usor fundul in tine si m-am cuibarit mai bine..m-am facut mica-mica in bratele tale ..ma ascundeam in ele ca intr-un iglu ce protejeaza de orice intemperie iarna eschimosii. Si antipaticul ala de pe noptiera..da da, rotundul ala cu personalitate proprie, nu inceta sa sune..La naiba, trebuia sa-mi iau inima in dinti si sa ma desprind ..! Dormeai atat de adanc incat mi-a fost nustiucum sa te trezesc..Erai asa dulce, aveai zambetul inca intiparit pe fata ..si n-as fi vrut sa-l sterg cu plecarea mea..Am ramas cateva secunde pe marginea patului admirandu-te ..gandindu-ma cat de norocoasa sunt sa fiu a ta ..

Pe masura ce  te las sa imi savurezi sufletul, simt din ce in ce mai mult cum imi adori trupul, cum respiri prin fiecare abur iesit involuntar din atingerile noastre, simt cum te imbeti de fiecare data cu mine, luandu-ti din intrandurile mele energia pozitiva necesara in fiecare zi, simt ca meriti sa ma las tie pana la ultima picatura de suflet, de minte, de lichid vital ( sau vaginal uneori ...cam des ce-i drept, insa niciodata de ajuns) ..Si daca realitatea nu ne va permite sa ramanem unul, te asigur ca ma voi pierde in nenumarate nopti prin proaspete vise cu tine ..iti garantez ca subconstientul meu va trasa un drum cu sens unic in fiecare zi pt gandurile mele..si anume catre tine..

Mi-ar placea sa-mi devii sens pe deplin..dar mai ales sa-mi ramai sens .. Nu vreau sa ma pierd in vorbe marete, sa iti promit ca nu imi va rataci vreodata orgoliul prin flirturi fara dorinte de finalizare pe la altii, nu pot sa iti promit ca nu voi claca uneori, ca voi ramane persoana care sunt acum..in schimb, pot sa iti promit ca voi face tot ce-mi sta in putiinta sa-mi fie bine..Si daca sunt corecta fata de mine, cu siguranta voi fi corecta si fata de tine ..

Momentan, e prea dimineata sa fiu coerenta, a fost prea lunga noaptea sa pot lega planuri de viitor cu idei de prezent, dar mai ales cu dorinte pt permanent..insa ..iti pot spune..ca ador sa te privesc cand dormi . Singurele momente in care vad vulcanul din tine odihnindu-se, in care vad particulele de lava relaxandu-se cu un cocktail in mainile ipotetice , pe sezlonguri de bambus undeva pe o plaja privata..Te-as minti sa iti spun ca mi-a placut intotdeauna prezenta ta, te-as minti daca ti-as spune ca am avut ganduri de viitor cu tine..insa vezi tu, nu totul e marginit de ratiune ..Ce e mai frumos decat sa stii ca ai in fata o prapastie fara de fund, insa una in care te poti arunca fara remuscari sau cu prea multe ganduri , tocmai pt ca stii ca aceasta calatorie abisala e tot ce poate exista mai profund si vast? 

Nu voi ramane mereu stalpul de rezistenta..probabil ca vor fi momente in care incarcatura se va lasa pe buzele craterului tau, vulcanul meu,  insa..cand suntem in fata unui spectacol atat de maret ca eruptia unui vulcan, ce rost ar avea sa ne oprim? Suntem amandoi avizi de viu...insatiabili...emanam sexualitate, respiram sentimente, ridicam la rang de arta viata in 2..nu-mi trebuie nimic mai mult..Pot spune multi ca nu e bine, ca nu are rost, ca suntem prea diferiti..poti spune chiar si tu asta..poti crede ca dorintele noastre sunt ca o excursie anevoioasa pe un munte ce trimite spre poale avalansa peste avalansa, poti chiar fi sigur de asta ..insa..CE CONTEAZA? Merita incercata o ratacire menita sa ne rupa de contingent..La urma urmei, vom fi mana de mana..

Putem muri asfixiati sub cantitatile gigantice de zapada asezate peste noi..putem muri incinerati in fierbinteala lavei ce constituie caracteru-ti navalnic uneori..putem sa ajungem cu capetele prinse intre menghinele orgoliului meu..insa daca suntem de mana, mai conteaza cum murim? Mai conteaza ca murim sigur? La urma urmei, nu conteaza ca am fost arsi de vii in lava ..ci ca unirea noastra a fost completa in acele cateva momente pana la pravalirea ei catre poale..nu conteaza ca menghinele au redus treptat centimetrii dintre ele si pielea capetelor noastre, conteaza ca eram de mana si cu inima zvacnind turbat stiind ce va sa vina, totusi zambeam uitandu-ne unul in ochii celuilalt, nu conteaza ca dintr-o data se facuse intuneric, iar fata ni se transforma accelerat in bucati taioase de gheata construite in frigul de sub acei metri buni de zapada de deasupra noastra, ci conta ca atunci cand am decis sa ne aventuram pe muntele acela inalt, cu vant si multiple intemperii primejdioase, am decis sa pornim de mana, sa fim impreuna pana la ultima gura de aer..pana la ultimul crampei de lumina ce ar razbate in fata pupilelor noastre dilatate ..

ps: Te vreau.