De pe foi scrise la inceput de octombrie ( 2 ) .

Daca tot ma desprind, sa ma desprind cu sinceritate..asa cum am inceput..si am continuat...

Octombrie rece, rece de tot...

E frig..Atat de frig..Vin de la facultate, insa nu-mi doresc sa ajung acasa. Ma napadesc atatea ganduri..Simt cum prin pori imi iese seva..simt cum imi pierd materia..toate acele particule care inseamna "EU" . Sufletul meu, mintea mea pur si simplu refuza sa reactioneze. Incerc sa ii pocnesc prin tot felul de stimuli exteriori, insa se uita la mine de parca ar fi niste copii razgaiati care bat din picior, ca nu si nu, ca trebuie sa fie cum vor ei, doar cum vor ei...

Cobor cu patru statii inainte de casa mea...Nu am puterea sa-mi lipesc un zambet fals pt a nu da nastere la intrebari..Nu am nici puterea de a mangaia pisica ce va veni, ca de obicei, in intampinarea mea..Nu am nimic sa ma ajute sa fac tot ce de obicei, faceam cu atata usurinta..Ma simt stoarsa de orice resursa intocmai ca un burete pe marginea chiuvetei.

E frig..Inaintez pe trotuarul strabatut cand si cand de pasii unei biete creaturi ce lucreaza pana la aceasta ora tarzie ...Ma uit in jos..imi privesc picioarele cum inainteaza, manipulate parca de o forta necunoscuta a universului  si..suspin. Nu iese nici un strop de dorinta din peretii gatului ..dorinta de a tine capul drept, de a oferi privirii o imagine de ansamblu ..Refuz sa vad oamenii, sa aud masinile, refuz sa las ceva sa-mi intrerupa sirul gandurilor..De fapt, e impropriu spus sir ..Ele nu au ordine, nu au logica..nu dispun de nici o farama de coerenta la fel cum nici sufletul meu nu mai dispune de...nimic. E pur si simplu gol.  Sta dezbracat in fata durerii, o lasa sa-i biciuiasca fiecare cm din compozitie ..Sta plecat si indura..strange tare din dinti si se lasa in voia biciuirilor unei naivitati care la un moment dat l-a aruncat in abisul unei iluzii meticulos croita..naivitate ce acum il costa atat de scump..

E frig afara..frig inauntru. Astazi ma regasesc in plina armonie cu natura . Amandoua tanjim dupa verde, dupa soare, dupa lumina. Nu plang norii..probabil nu mai au apa in rezervor, s-o fi golit ...nu plang nici eu, nu am lacrimi de oferit . In schimb este atat de innorat..ajung chiar si eu sa vad in fata ochilor gri..gri oriunde imi intorc privirea . Merg si merg si ..merg. O sa ajung curand si la lumina mult dorita..o sa vina si primavara in curand..Totul isi va urma ciclul normal.. Lipsa de esenta, abundenta de aparente accelereaza vindecarea..Vantul care bate imi grabeste pasii catre casa..Va fi cald si bine.

Si totusi..acum e frig.