another end.

Ultima zi din an. Aceleasi mii de postari pe toate retelele posibile legate de anul care a fost, anul care o sa vina si tot asa. Repetitivitate viscerala. An de an activitate tipica pentru 31 decembrie. Uite ca anul asta ma impotrivesc rutinei. Nu mai vreau sa-mi creez asteptari pentru noul an, nu mai vreau sa fac promisiuni pe care poate nu le voi putea tine si care evident vor lasa loc pentru regrete. Nu, nu si iar nu. Voi spune un simplu multumesc pentru ce am avut, pentru ce am trait in anul care se incheie si voi lasa sa curga 2013 pe drumul lui natural si firesc. Nu ma voi lansa in liste penibile de dorinte si vise puerile, ci pur si simplu imi voi dori mie sa raman cu ambitia si coloana vertebrala de pana acum astfel incat sa pot lupta singura pentru ce-mi doresc si sa nu depind de nimeni intru implinirea visurilor mele. Amin to that !  In rest, s-auzim numai de bine si un " La multi ani !" din nou pentru sufletele frumoase. Iar pentru restul...Restul?! Ce-i aia ?! :)

La multi ani mie ! La multi ani oamenilor, nu lumii !

HO HO HO !

Un Craciun pe masura dorintelor voastre sa aveti, oameni cu suflet frumos! 

Pentru restul...sa primiti nici mai mult nici mai putin decat ce meritati.

Sa fim sanatosi si sa ne bucuram cat mai mult de liniste, de oameni apropiati si de momente superbe ! 

- Spre insule, pe ce peron ?

Si ar fi placut sa nu mai simti. Sa fii doar un banal biped pe-alei inguste. Sa iti fie de ajuns daca  afara-i vant sau frig, arsita sau poate nimic. Sa nu mai ceri, sa nu mai tremuri, sa nu mai zburzi la lipsuri sau prea-plin.  E plin orasul de magazine felurite, dar niciunul cu radiatoare. Candva demult gaseai, vedeai la tot pasul. Acum se cauta, dar ..nu mai sunt la moda. Se poarta translucidul. Se poarta nuanta gheturilor polare. Poti sa aprinzi oricate beculete, sa-nsiri ghirlande peste tot, s-aprinzi nenumarate parfumuri in varf de flacari, la Polul Nord tot frig ramane. Si ti-ai propune sa rezisti, ai scrasni din dinti doar pentru un radiator, ai lasa deoparte atatea mofturi pentr-o patura moale, a ta, dar vezi tu, la Pol e mult prea frig. Si cautarea-i mult prea lunga. Si-am obosit..Caci si omatu-i mare, aerul de-abia-l respiri, iar renii..oh dragii de ei..sunt la serviciu plecati. Si da, avem si aurora, avem si foci simpatice si uneori chiar pinguini atat de scumpi, dar vezi tu..tot e frig. Si tot tanjesc dupa un magazin de radiatoare. Dar criza-i crunta, falimentul e in floare si..eu am obosit. Caci sunt la Pol. Si-aici nu e ca-n insule. Aici inveti sa-ti amintesti. Sa te intrebi si sa rezisti. Pe cat posibil. Dar cica eschimosii-au viata scurta. Iar eu ..ratacesc pe strazi dupa un butic mic. Oricat de mic. Dar sa pot cumpara un radiator. Sa fie bine. Dar sunt la Pol. Aici e frig. Ar ingheta si pietrele, dar vezi tu, aici nu ai asa ceva. Aici este doar...frig. 

Winter, stay !

Ador sunetul zapezii curate sub picioare..Apreciez initiativa de a pune colinde la metrou astfel incat asteptarea sa nu mai fie o banala particula din rutina de zi cu zi ...Mirosul iernii in nari, parfumul aerului curat si rece,bradul impodobit care te asteapta acasa zambitor indiferent cat de proasta ti-a fost ziua, soarele care pare sa aibe o alta stralucire la intalnirea cu zapada, luminite frumos colorate peste tot, vantul care iti lipeste de fata toata zapada..iubesc toate acestea. Iubesc sa imi asortez cu drag manusile, caciula si fularul la fiecare iesire din casa. Iubesc tot ce inseamna iarna. Sa vedem daca facem o afacere productiva si cu mosu` si va fi pe deplin o iarna superba ...

Ce faci dupa ?

Oare la ce se gandeste un muribund? De multe ori mi-am pus intrebarea asta. Atunci cand cei din jurul tau spun ca " esti pe moarte" sau ma rog, folosesc alte formulari penibile din punctul meu de vedere, cum ar fi " tragi sa mori "  de parc-ai trage un sut la poarta, tu oare la ce te gandesti? Tu, cel pe punctul de a muri ... Oare te mai gandesti la ceva? Oare chiar functioneaza teoria aceea cum ca in ultimele clipe ti se deruleaza prin fata ochilor mintii firul vietii? Sau am putea spune chiar filmul vietii ... De fapt, botezarea fenomenului oricum nu are nicio importanta. Momentul - etapa -  e prea incarcat de stari pentru a te mai putea pierde in notiuni.

Ce simti cand toata lumea cunoscuta se perinda prin camera in care stai, cu priviri pline de compasiune, eventual si pline de lacrimi, insotite de voci scazute care bolborosesc pe rand ceva de neinteles pentru tine ? Te enervezi? Iti vine sa plangi? Sa urli? Taci? Te rogi sa mori mai repede? Mai esti oare constient? ....

De-ar mai putea vorbi cineva dupa...Macar o persoana...Macar pentru 10 minute ...

Your face always smiling ...

Cred in mine si asta e tot ce conteaza. 

La multi ani!

 2 ani de "bloggereala" 

Repeat over and over again.

Allez-y ! :)

Nu mai conteaza insomnia cand te trezesti cu soarele pe fata. Nu mai conteaza piruetele facute in cautarea nebuna a somnului azi-noapte, cand te trezesti si nu mai vezi tot ceata, tot cerul innorat din ultimele zile. Soarele face treburi bune uneori. Aujourd`hui c`est le grand jour. Si el stie asta. Iar azi a fost matinal numai pentru mine. S-a trezit devreme, si-a ingurgitat cu viteza doza de cafea si acum imi zambeste mie la geam si imi tine pumnii. Mmmm...cu zambete proaspete si mirosind genial sa ne-avantam, zic. Sa imortalizam clipe proaspete.

Picior de lemn. Se-aliniaza greu.

 Ti-as spune atat de multe ...Sustin acum cu fermitate si cu semi-regret in glasul mintii. Dar cu aceeasi fermitate aproape simt ca in fata ta de-as fi, ar fi tacere. Doar te-as privi. Ti-as darui o carte si ti-as lasa mirosul mainilor mele pe ea. Sa o mirosi din cand in cand, cu dor si pareri de rau poate tardive. N-as astepta un semn..n-as astepta mai mult de-atat..Sa te mai vad o data...Sa tac si doar sa-ti sar in brate, cu sarutari sa te acopar..In liniste, sa iti ofer cartea si sa plec..Cu greu. Cu mult prea greu si cu inima grea. Pe ritmuri de Mihaela Runceanu imi simt sufletul apasat..O respiratie greoaie isi aude ecoul in intreaga camera. Se izbesc expiratiile de pereti si se intorc chinuite la mine..incercand parca sa ma certe, sa imi vorbeasca..Dar eu nu inteleg. Ma uit in zadar si nu pricep nimic din ce incearca sa murmure. Doare. Ma simt doar certata..Ma simt atinsa adanc de vorbe dure, dar atat de-adevarate...In bezna totala se simte frigul..Se simte raceala taisului..Muchia intepenita de gerul noptii imi ameninta nesigura pielea gatului. Nesigura, dar totusi acolo..O simt..Ingheata sangele in vene..pieptul nu mai tresare..in interior se face liniste. Nu mai bate nimic..nu mai zvacneste nimic.. Oare ce-as putea s-articulez daca te-as intalni vreodat` in treacat? Ce ar fi de spus? Ce ar ramane neatins? Stiu sigur insa ca ti-as da o carte. Acea carte. Stomacul strans mi-a transmis clar ca e pentru tine cartea aceea. Dar pentru mine? Pentru mine oare ce ar fi? Ce ar mai fi ?! ...

Calling out winter.

 

Catapulteaza-ma acolo unde iarna a sosit deja. Arunca-ma pe un trotuar pustiu, alintat doar de fulgii de zapada ce cad necontenit. Vreau sa-mi scartaie zapada sub picioare, sa merg ore in sir imbracata gros, ca un eschimos. Sa ninga linistit, fara vant neprietenos, fara suflete dezlantuite ce-si striga nenorocirea pe strazi. Nu vreau decat liniste si zapada. Un nas rosu si inghetat, mangaiat de parfumul de nedescris al zapezii si liniste. Multa liniste si ganduri calde, calme. Manusi groase si frumos colorate, caciula asortata, fular infasurat de cateva ori in jurul gatului si-ai mei mult-iubiti bocanci. Vreau sa ascult iarna si nimic altceva. Vreau sa vad mult alb in jur, sa ma bucur de iarna, de linistea ei, de mirosul ei..sa-mi bucur narile, sa ma ciondanesc in treacat cu nasul rosu care ma trage de urechi pentru ca l-am lasat asa in vant si-acum lumea il confunda cu Rudolph..Inchid ochii. E iarna . Trag adanc frigul in piept si imi las gandurile sa zburde catre cana aburinda de vin fiert ce ma asteapta in primul spatiu cald si acoperit in care voi pasi. Mmmmmm....trag iarna adanc in mine...o dizolv printre atomii mei si-o inglobez cu drag ca pentru totdeauna...O portie de iarna schimba stari..emotii..Te lasa sa fii tu. Cat mai tu cu putinta.

seara mea. Adjudecata.

In seara asta nu incap in mine...Pielea devine mulata..stransa..prea stransa... intinsa prea fest pe conturul trupului meu. Ma simt stransa din toate partile de forte ce nu accepta atata fericire intr-un singur om. Zambesc necontrolat, dau din picior pe ritm de muzica desi nu-mi sta in fire, schimb melodiile dupa nici cateva secunde si rad. Rad ca o nebuna ce-alearga spre oriunde, fericita de reusita-i de a scapa dupa ani de lupta din camasa de forta. Dansez prin camera..ma misc pe ritmuri alerte cu sete de viata..cu zambet scrijelit adanc in suflet..Vapori de lacramioare ma imbratiseaza si zburda si ei pe portativele rasetelor fara oprire. Printre lumanarele aprinse si miros de ciocolata calda ma dezlantui. Las jaluzelele netrase caci azi ma simt de neoprit...Ma simt dornica sa ofer macar putin din fericirea mea..din multumirea mea..Poate cineva tragand o ocheada pe geamul meu se va molipsi ..poate va fura macar un dram de zambet care sa ii faca seara mai frumoasa. Nu sunt coerenta si nici nu vreau..Sunt prea agitata sa imi pot pastra coerenta..sunt prea fericita sa ma inscriu in canoane. Hormonii ma strang febril de gat..ma plesnesc usor peste sani si se infiltreaza adanc in vene, taindu-mi din cand in cand respiratia..Mintea imi zboara..temperatura creste..fericirea scoate diavoli  din mine..Nu-mi pasa de ieri..nu-mi pasa de maine..Sunt suspendata intre momentul trecut si cel ce urmeaza. Ma dau in leagan cocotata intre nori, pe cerul camerei mele. E atat de placuta adierea curentului pe coapsele-mi incinse..Rochita devine inutila cand aerul rece imi mangaie feminitatea..Din cap pana-n picioare miros a fericire..a drag si sincer...a feminitate incandescenta privita in desfasurarea ei cea mai curata..De m-ai privi te-ai bucura..ai sta deoparte neindraznind sa imi opresti spectacolul..Mi-ai urmari fiecare miscare si ai savura naturaletea-mi cu teama ca se va sfarsi ..cu bucuria ca ai fost acolo..Vezi? De aia nu trag jaluzelele..Vreau sa imi vezi spasmele..sa iti inchipui cum miros..ce gust am..cum ard de fericire..Sa te gandesti cum ar fi fost daca ai fi putut atinge asa ceva chiar si cu un buric de deget pasager..Un simplu trecator intr-un moment atat de plin..momentul meu. In playlist intra o melodie un pic mai lenta..Gafaind ma intind pe covorul pufos din fata oglinzii...Cu genunchii ridicati si pieptul ce se misca spasmodic ma bucur. Imi trag putin sufletul si ma pierd printre ganduri..Dar nici  gandurile nu se ordoneaza in haosul fericirii mele..Nici ele nu ma suporta in seara asta. Nici porii nu se pot opri din a se ridica..din a se agita si-a face proeminente toate extremitatile mele..In seara asta nu incap in mine. 

esti om. Si pentru asta ma plec.

Ma doare capul. Zvacnesc tamplele de amintiri ce mai revin din an in paste pe ecranul din fata ochilor...ochilor mintiii. Se scurg momente ce au fost din colturi de ochi umezi...In coborarea lor se agata de taisul unui zambet dulce-amarui..si-apoi se izbesc fara speranta de supravietuire de bumbacul ce acopera sanii..sufletul..Nu sunt lacrimi ce sfasie..nici macar lacrimi ce dor..sunt lacrimi ce spala nepotriviri ce nu au tinut de noi..ci de acel ceva ce sta mai presus de noi..de oameni...Sunt lacrimi pasagere ce fixeaza in memoria sufletului amintiri frumoase, gesturi grijulii, mangaieri protectoare de suflet si de trup..Restul e tacere. Caci suntem oameni maturi. Caci mi-esti si mi-ai ramas drag . Caci ai castigat un loc adanc marcat in casuta unde tin respectul ..pentru ca...Uf, pentru atatea motive..

Iti doresc din tot sufletul exact ce imi doresc si mie..dar mai presus de toate, iti doresc sa ajungi sa fii iubit..ingrijit si protejat de bratele unei femei calde, iubitoare, plina de tot ce meriti..dar mai ales datatoare de liniste..de multa liniste..Aceea pe care stiu ca o cauti de ani intregi..Meriti ! Meriti tot ce e mai bun..ce ai dorit, dar n-ai putut avea..cu ele..cu mine..cu oricine...

Te pup, suflete drag,...Desi nu as fi vrut nicicand sa recunosc, esti unul dintre regretele mele..Dar cu sufletul impacat totusi mergem inainte.

Vindeca-te.

On va danser, on va s`aimer..c`est la vieee....! 

Ma privesti atat de cald...ma sorbi din priviri..iti astamperi foamea cu mine..iar setea deja e uitata cand te arunci in valurile nestavilite ale unui sarut cu mine...ma atingi neincetat..Nu m-ai lasa nicicand din mana..daca m-ar fura cineva..ceva?! Vreun om, vreun inger..vreun dracusor sau poate chiar vreun duh neastamparat? Ma tii ferm de mana de cate ori pasim in doi..prin parc, pe strada, printre ganduri, prin universuri paralele..pe strazi ireale cu vise parcate bara la bara ..E liniste..In haosul acesta e totusi putina liniste. Nu prea multa, dar nici prea putina. Exact cata avem nevoie. Pentru noi se gaseste, se face..Crosetam vise de viitor la tiraj maxim si nu in ultimul rand, zilnic. Ne aruncam in visare..in mancare..in destrabalare..in noi..Calcam in picioare limitele..starpim invidia celorlalti cu fericirea noastra..Zambetul nostru permanent dezarmeaza si cel mai infocat huligan..

E greu sa fii fericit..sa ajungi sa fii astfel, mai exact..Nu spune nimeni ca nu e de munca..nu spune nimeni ca nu isi baga putin codita si norocul..Dar vezi tu, simple invidios, dupa ce ca e greu sa fii fericit..dupa ce ca ti-e dor ca naiba de vremurile in care zambeai neincetat..in cazul in care-ai trait astfel de vremuri..tu te trezesti dimineata cu sete de distrugere? Nu e nimeni vinovat pentru ca e fericit..nu e nimeni vinovat in intregime ca esti tu nefericit.. Daca iti ingreunezi drumul catre zori cu soare esti doar tu de vina..Esti doar tu cel aratat cu degetul de catre suflet atunci cand sta in fata ta posac si te intreaba cu nespusa durere in glas: " De ce faci totul sa fie mai greu? Oare nu te-ai saturat? " . Ti-ai dori sa nu prinda viata sufletul tau..Sau macar sa te intrebe si sa iti spuna exact ce vrei sa auzi ..cand vrei sa auzi..Dar vezi tu, lucrurile nu stau chiar asa ..Sufletul nu-l poti controla..Nu e nici ratiunea, nici copilul pe care il trimiti la colt si el docil urmeaza sfatul, nu e nici catelul caruia ii spui "vino si pupa-ma", iar el vine, se gudura pe langa tine si gata, tam-nesam te simti iubit. Sufletul iese din tine si te trage de urechi atunci cand nu-ti doresti. Prinde viata de cate ori se simte neglijat si te admonesteaza sperand sa te trezeasca atunci cand tu esti vinovat de starea lui proasta de conservare. Ai vrea sa il poti lega de-un scaun, cu o banda adeziva la gura si sa il uiti acolo pana trece furtuna. Pana se sterge tot ce-i rau din viata ta. Dar oare raul nu este provocat chiar de tine? Doar de tine? Rezerva-ti cateva momente de liniste..sau mai corect spus, de singuratate..Stai tu cu tine la o discutie lunga si incearca sa vezi unde gresesti..Asa vei reusi poate sa-ti controlezi mai bine pornirile rele..sa te stapanesti de cate ori ai vrea sa urzesti o noua intriga..si poate vei fi fericit..Chiar daca nu vei mai avea o activitate care sa iti umple cele 24 de ore..sau 12..sau..365 de zile pe an. Poate macar pe jumatatea celor pe care ii vorbesti mereu de rau..pe care ii sapi cu atata pofta de parca ar fi pamantul pe care ai uitat sa-l sapi si fiind in intarziere, te misti cu mult mai repede pentru a nu  pierde productia..

Hai ca se poate ! Sa fim mai buni, mai calzi..sa fim fericiti !

Chiar se poate ! :) 

EVERY DAY. 

                                                  

Pe drumul spre mine.

Este cald astazi. Din nou cald. Prea cald pentru gustul meu si cu mult prea cald chiar si pentru calendar. E totusi o zi buna. O zi sanatoasa pentru sufletul meu, pentru spiritualul din mine. Cu mult noroc si cu la fel de multa dorinta am mai bifat un tel de pe lista acestui an. 

***

Cuiva ii pasa. Ii pasa de ce traiesc eu, ii pasa de mine pe de-a-ntregul si reuseste sa imi transmita asta prin fiecare gest, cuvant, atom existential. "Povestea este in noi" mi-ai scris superb de tandru si de cald. 

La inceput de drum - in mine, in tine, in noi - faci tot ce poti sa mai descui cate un lacat. Unul dintre multele pe care le colectionez cand vine vorba de simtiri in doi. Lupti, te zbati..cu dintii, cu mainile, cu picioarele si tot restul ..tragi de iedera si celelalte uscaciuni ce-acopera poarta . Acolo in spate...un teatru parasit. Uitat voit acolo, undeva. Uitat si-acoperit temeinic. 

Pana la tine ...

***

Sunt linistita. Da, asta e cuvantul pe care il cautam. Imi e bine, acel fel de bine ..de liniste..de noi..de doi..de amandoi, nu de unul si de altul. Indiferent de durata, senzatia este greu de inghesuit in cuvinte. I-as anula caracterul de comoara daca as limita-o prin puncte multe negre pe un spatiu alb. 

O banca intr-un parc. O oaza de semi-liniste citadina in mijlocul unui circ nebun. Circ urban, innebunit si innebunitor pe-alocuri. O fusta frumoasa de sub care se intrevad doi genunchi catifelati, mirosind a sarlota de vanilie. Iar pe ei, o carte. Sunt doar cateva pagini trecute-n stanga, insa cu fiecare rand parcurs ajungi sa mai cunosti putin. Putin dintr-un suflet, un popor, un tot ametitor. 

Imi era dor sa mai gasesc o carte care sa-mi transmita atatea lucruri. Sa ma ajute sa ratacesc neincetat printre cuvinte, prin universuri mii si mii. Sa-mi imbrace intrebari de mult conturate sau poate nepuse vreodata in raspunsuri atat de simplist formulate, dar care ascund atat de multe. Straturi, substraturi si tot asa..Etaje peste etaje, ganduri peste sentimente si invers, impletiri superbe de tot si toate sub forma esentei umane. Pur umane. 

***

Multumesc pentru cadou, suflete! Pentru cat mai multe momente tesute in povestea din noi.

Magic exists. It`s right there, deep inside.

La taifas cu toamna.

Liniste  si o poveste frumoasa ...

Mi se aseaza incet toamna pe curbura umarului drept. Imi zambeste prietenos si imi ia in primire fiinta ce i-a dus indelung dorul. Ii intorc privirea galesa si nu ma satur sa ii privesc trupul perfect de felina.  Mi-a lipsit rastimpul petrecut cu ea langa o ceasca de ciocolata calda, intocmai cum mi-au lipsit lumanarelele aprinse pe acel pervaz alb. Guri de aer proaspat, nici prea cald si nici prea rece, pulovarase subtiri si colorate aruncate in treacat peste umeri de fiinta fericita. Doamne...oare pulovarasului de azi nu ii pocnesc nasturii la cata fericire se perinda prin labirintul ce-l reprezint? Parc-a trecut ceva timp de cand n-am mai simtit nevoia sa laud intr-atat un suflet de prin preajma mea ..E cald si bine..e toamna... si zambet... si-o lacrima de fericire in coltul migdalei cu centrul de un negru sclipitor si limpede. 

Bun venit, toamna! Cand mi-o fi mai rau ...sa imi fie asa de bine ... :) 

In seara asta, suna-ma si spune-mi  o poveste. Nu ma intreba nimic, nu astepta nimic. Doar suna-ma.  Imi poti spune orice.  Insira-mi cuvinte in timpane, zambind. Si voi simti. Desi nu te cunosc, in seara asta vreau sa-ti aud tie zambetul.  

* dupa bip, trimite mail. Caci numarul n-ai cum sa il ghicesti. BIP ! ... pui.degeniu@yahoo.com ..Daca iti voi raspunde la mail va insemna ca de la tine voiam sa aud..orice. Si poate imi vei spune o  poveste .. 

diavol de ocazie.

Trust me boy, you want to be high fo this..

Ma preling de pe marginea unui pahar cu picior pana in strafundul inimii. A mea, a ta. Ma infiltrez fara drept de apel si transform orice gand al tau intr-un zambet cald ce ravneste la prezenta mea permanenta. Sau macar pentru un acum frumos. Nebun de frumos. Pentru durata unui minut sau poate doar a unei clipe.... 

Portative intregi se joaca pe rand cu particule ce-mi alcatuiesc auzul semi-subred, iar in aer danseaza un gel de dus masculin, drept, in costumu-i negru. Danseaza zambitor cu Aroma hormonilor navalnici ce se rostogolesc din crestet pana in adancitura talpilor, lasandu-ma periodic fara suflu. Papile rasfatate ce stau la taclale pe muzica unui vin rosu, rece si vitreg de sec ma trezesc uneori din visare. Doar pentru cateva secunde...sau ore..luni...Aici timpul nu mai exista..

Un nou tsunami de simtiri imi pocneste pe neasteptate gandurile nerusinate si le indeparteaza. Le ghideaza catre un abis uman in care urmeaza sa imi intind aripile pentru o plimbare plina de adrenalina.  Le ghideaza pe ele catre unde vreau, ma ghideaza pe mine catre unde-mi trebuie....Ma lasa aproape de ele. Din umbra le urmaresc traseul al carui finish e semnalizat vizibil, cu un steag fluorescent de catre un strain capabil sa supuna un diavol.  Un cumul de carne cu miscari spasmodice si instincte incontrolabile. Devine aproape tangibil....un vis ..un vis...realitate. 

Cautam, scotoceam, ravneam...

Brusc  o stea cazatoare la orizont. Una serioasa in meseria ei de data asta. Caci nesperat de repede si-a dus menirea la bun sfarsit si a aruncat pe limba mea, in carnea mea, in universul meu  intocmai descatusarea pe care sufletul o cerea de ceva vreme. Vibratii ragusite propulsate cu greu de omulet exprimau intocmai cat de lunga fusese calatoria..cat de acuta fusese dorinta..teama ..Cat de asteptat fusese finalul..

Fara sa ma pot misca.  Fara drept la replica. Cu calusul pe post de sprijin  si sufletul in rai. Un rai al meu.  Doar al meu..! .. Locul ala in care vrei sa ajungi..pentru care dai din coate, poate si in cap..in care atunci cand ai ajuns simti ca l-ai cautat o viata intreaga. Simti ca pentru el erai facuta..ca pentru acel loc erai nascuta. 

 Flacari...Parjol..Foc mare ce acapareaza  dimensiunile unui trup..le sterge si creaza unele noi.. Un nou contur uman jucat ca o marioneta pe sforile insatiabilului....de-o curea galagioasa...

 Vacarm..Se amesteca suieraturi in aer..cu pocnete ardente pe portiuni de piele rosie...tarcata de pasiune..E urlet de sete ..si foame ...si-amor.  

Si la sfarsit, un somn adanc...

I`m a soldier.

Trup de femeie usor cambrat pe balustrada balconului, sani mangaiati de adierea vantului si fese dornice atinse doar in treacat de dantela fina a lenjeriei. O tigara prea tare pentru un gat atat de fin si un pepsi twist cu foarte multa gheata. 

Stii, oricat de bine mi-ar fi, din cand in cand un gand incontrolabil alearga catre tine. Se apropie, te adulmeca, te saruta din cap pana in picioare..memoreaza gustul, parfumul si ..pleaca. Din cand in cand imi face bine. Si tot atata rau. Dar mai stii ceva? Te iubesc pentru ca mi-ai dat nici mai mult nici mai putin din cat imi trebuia pentru a fi fericita. Pentru imboldul ala dracesc, pentru stimulentul pe care l-am detestat de atatea ori ..pentru el acum te iubesc si mai mult. Te iubesc si iti multumesc. Azi sunt fericita si o spun cu mana pe inima in fata mea ! 

Doamne, cum or putea unii oameni sa fumeze tigari atat de tari?! ... 

O baie lunga aproape rece, o plonjare intr-un pat inghetat sub bataia aerului conditionat si..fericire. Odihna, zambete. Multumire. Cu semn puternic vizibil. 

LIKE. 

Noapte buna, domnule inginer! 

Buna dimineata, soare !

Pantece fierbinte, aroma de cafea proaspat facuta,  dorinte nebune ce coplesesc aerul din camera, perne multe, mari, asternuturi curate. Membru dornic ce arata prin taria sa cat imi detesta lenjeria in momente ca acesta.  Iubesc sa ma trezesc fericita, ador sa vad lumina soarelui din brate ferme ce ma strag de gat si imi sugruma sanii, invelindu-mi buzele intr-un sarut naravas. Sa bata cine cat o vrea in teava, nu e intervalul orar de liniste :). Nu ma deranja batrane, imi iau micul dejun copios. Am nevoie de energie pentru inca o zi superba :).

O noua zi frumoasa imi doresc !  ** mii de zambete **

Drum gasit. Sufletul admira artificii.

Long live the summer ..this summer.

Picior peste picior, intr-o rochita vaporoasa isi trage sufletul o ea implinita. Obosita de ce inseamna distractii peste distractii, o viata noua, oameni noi si din ce in ce mai agitati soarbe dintr-un cocktail frumos colorat o portie de liniste. Colorat ca sufletul ei din zilele si noptile nestapanite de vara, delicios ca zambetul ce nimeni nu reuseste sa i-l mai stearga de cand a pasit intr-o era noua. Cineva cumva din senin a luat-o din decorul vechi si a lipit-o in altul care in sfarsit simte ca i se potriveste ca o manusa. O avalansa de momente frumoase, de oameni plini de viata ii populeaza existenta. O umplu de energie pozitiva, o ghideaza ca o busola intr-un desert neatins, o fac sa urle de fericire cand se intoarce acasa noaptea sau mai spre dimineata si pune in sfarsit capul pe perna. Azi a spus ca vrea o pauza de respiro, si-a tras pe ea o rochita usoara, comoda si cu portofelul si inca niste chestii femeiesti inghesuite intr-o geanta neincapatoare ( de parca ar fi vreodata incapatoare) a pornit-o spre o terasa umbrita unde sa-si odihneasca inima. A ajuns sa-i fie teama pentru a nu-stiu-cata-oara ca traieste un vis. Inca nu-i vine sa creada ca exista o viata atat de buna si de plina. Si doar pentru ea.  Pentru asta uneori se rupe de ce o inconjoara si fuge in cate un loc ferit de cunoscuti sa bea ceva rece si sa se ciupeasca periodic pentru a verifica daca e vie. Daca nu cumva a murit si a ajuns in rai. Deschide tot felul de discutii cu chelnerii, cere o bricheta la o masa vecina desi are si ea una ascunsa in geanta, intreaba trecatorii pe strada cat e ceasul desi un ceas voluminos ii imbraca incheietura mainii stangi. Multumita sa-si dea seama ca e viata ei cea pe care o traieste acum si nu un vis, viata pe care si-o dorea si la care visa ascunsa dupa anumite frustrari cretine sau limite inchipuite, merge pe strada si priveste cu sete in jur. Absoarbe cu pofta informatii vizuale ..cat mai multe..neincetat de multe..Merge grabita totusi pentru ca nu suporta caldura, insa tot ce vede i se intipareste adanc in minte si de cum ajunge acasa da replay. Izbucneste intr-un ras isteric. Aproape isi da duhul in pornirea asta violenta. Rade pentru cretinii care n-au pretuit-o, pentru naivele care s-au evaporat, pentru imbecilii care au subestimat-o candva, pentru invidiosii care au mancat si vor manca mereu ce se evacueaza pe usa din spate, Rade pentru toti si toate, dar mai ales rade pentru EA. Pe bune ?? Viata asta chiar exista ?! Si ea ca o naiva statea ascunsa in gaoace, inchipuindu-si tot felul de aberatii si uneori complacandu-se in a spune "asta e, viata asta nu e facuta sa o traiesc eu". Nu are nici o legatura nimic cu nimic. Totul e nou si noi sunt toate.

PS: Iar pentru tine, straine care ai disparut, dar poate ma mai citesti din cand in cand, te-a speriat gandul ca poate intr-o zi te-as fi rugat sa fii tu strainul meu? Atunci nu-mi pare rau ca ai disparut :). 

doare cand te trezesti.

[...]

Pierdută într-un spaţiu ciudat, căuta orice element în jurul ei de care se putea agăţa pentru a-şi regăsi echilibrul. O ceaţă de nedescris învăluia totul, iar lucrul ăsta nu făcea decât să-i alerteze firea şi aşa uşor de impacientat..Încerca să caute elemente familiare, însă oricât întindea mâinile pentru a atinge obiecte din jurul ei, pur şi simplu nu îşi regăsea confortul pe care simţea că îl avusese cândva. Noptiera plină de lucruri altădată dragi ei acum îi părea doar o bucată de mobilă impasibilă la zbuciumul ei. Pe noptieră, o carte cu semnul pus la pagina 370 o făcu să îşi pună  o serie de  întrebări   legat de unde se afla, legat de ce anume căuta ea acolo, unde nu recunoştea nimic. Totuşi, avea cheile de la acea  casa..ştiuse drumul până la dormitor..până la pat, fără vreo ezitare..iar pe noptieră semnul acela de carte trebuia totuşi să însemne ceva..Faptul că era situat în interiorul ei sugera clar faptul că ea citise cândva din acea carte..ea sau cine locuia acolo..Cineva care totuşi o cunoştea destul de bine din moment ce pe noptieră trona si o ramă ce o ilustra pe ea rezemându-şi capul de umărul unui bărbat care îi săruta părul.. " Nu orice străin vine şi îţi sărută părul, iar tu zâmbitoare, accepţi să faci o poză cu el, dacă nu înseamnă totuşi ceva în viaţa ta " ..

Atâtea frânturi de evenimente cu care însă nu se putea identifica… Era secătuită de orice fel de putere fizică, exact ca in urma unui drum foarte lung, însă ochii ei agitaţi găseau totuşi puterea de a alerga fără oprire pe tot ce  forma decorul acelei camere în care se afla. Nu îşi putea aminti de nici o culoare însă cum ajunsese acolo, deşi asta era tot ce îşi dorea în momentul acela..

Îşi simţea buzele uscate, dar nu găsea de niciunde puterea să se ridice  în picioare pentru a căuta puţină apă. Simţea că la cea mai mică încercare de a păşi lângă pat, picioarele îi vor fi retezate de o forţă nevăzută şi se va prăbuşi la pământ. Îi era teamă de singurătate, de faptul că nu ar fi fost nimeni acolo să o ajute să se ridice, tocmai de aceea mai amână puţin momentul şi încercă să-şi impună ca nu îi este sete, că totul este doar o iluzie falsă. Total deconcertată şi disperată în căutarea unor răspunsuri care să o ajute să înţeleagă ce se întâmplase cu ea, se bucura totuşi de existenţa draperiilor în cameră. În falduri mari ce atârnau până pe parchetul frumos lustruit, îşi desfăşurau întinderea bucăţi de catifea neagră ce răspândeau eleganţă peste tot, nelăsând totodată nici o frântură de lumină să perturbe în vreun fel micro-universul camerei. Pentru o clipă îşi aminti fugitiv că demult, visase să aibe o casă cu draperii negre, rafinate, care să îi permită să se simtă de fiecare dată când avea o problemă protejată cu adevărat, să se simtă o regină ascunsă în iatacul ei pentru câteva ore, timp în care problema ar fi urmat să dispară. 

Îşi dorea să întrezărească pe undeva un telefon măcar. De fapt, în adâncurile ei, încă spera că este un vis din care se va trezi la un moment dat şi îşi va da seama că se află în camera ei şi că nu plecase nicicând de acolo. Se ciupi de câteva ori şi convingându-se că totul era real, că tot ce o înconjura era palpabil şi că ea chiar se regăsea în camera aceea decorată superb în negru şi alb, o panică teribilă o cuprinse, accelerându-i bătăile inimii la un nivel de nedescris. Simţea cum sângele îi năvăleşte în obrajii pe care acum îi simţea extrem de fierbinţi şi îşi dorea să apară din senin cineva care să o ajute, să îi aducă un pahar cu apă şi o compresă rece pentru fruntea şi obrajii pe care îi simţea în flăcări.

Uitându-se în jur, în ciuda temerilor sufocante, nu putea să nu aprecieze bunul gust cu care fusese decorată camera. " Femeia căreia îi aparţine camera este cu adevărat norocoasă. Draperii elegante, un pupitru pe care se găsea un teanc de plicuri frumos colorate şi un stilou ce te îmbia să scrii la orice oră, o toaletă cu oglindă, mare, pe care se vedea de la distanţă o ordine desăvârşită şi multe sticle de parfum aşezate în funcţie de înălţime, un taburet cu picioare negre şi învelit în saten alb..Însă nici măcar un pahar cu apă...". Brusc, simţi că nu se mai poate sprijini în coate pentru a admira camera şi sub efectul unei puternice ameţeli, căzu înapoi pe perna mare din spatele ei. Începu să tremure din toate încheieturile şi cu o ultimă sforţare luptă, străduindu-se să poată striga după ajutor. Simţea o teamă fără margini, însă oricât încerca, din adâncul gâtlejului nu îi ieşeau decât icnete amare, de neînţeles. Nu îşi putea explica cum ajunsese aşa, ce făcuse greşit, unde era. Încerca din răsputeri să-şi amintească ultimele persoane cu care vorbise, care fuseseră în preajma ei..Încerca să înţeleagă multe, însă nimic nu se lămurea în faţa acestui corp tremurând şi străbătut de fiori şi de sudoare rece.."Trebuie să mă ridic, să deschid geamul, să strig..Trebuie să mă audă cineva, să vină cineva ", gândea cu disperare acel suflet plăpând, imobilizat într-un pat imens.

Reuşi cu greu doar să se întoarcă pe o parte, ajungând aproape pe marginea patului. Privind pe podea din nevoia de a găsi un punct de sprijin, din nevoia de a se simţi puţin mai aproape de geamul salvator, observă un pliculeţ de plastic transparent, cu o pastilă în interior şi un post-it lipit de el. 

" Scuze iubito că a trebuit să plec. Ţi-am lăsat şi o porţie pentru dimineaţa, poate te plictiseşti. Să nu uiţi că te iubesc." .

Insesizabil de repede, un întreg scenariu neplăcut începu să i se deruleze în faţa ochilor minţii. Îşi aminti cum bărbatul pe care îl iubea, dar care nu o vizita decât arareori pentru sex şi pentru câte o "bombonică" savurata în sincron, o ispitise pentru a nu ştiu câta oară să nu renunţe la el. Să nu spună adio şi să rămână "fata lui fidelă", care mereu îl aştepta caldă şi dornică de a-i răspunde afirmativ la toate dorinţele. Îşi aminti cum îi ţinea capul în mâini, în mijlocul patului din dormitorul ei care fusese de atâtea ori în spusele lui "al lor şi doar al lor", cum o ruga cu ochi pe cât de luminoşi, pe atât de falşi să mai rămână în viaţa lui, cum îi spunea că este singura cu care se simte bărbat. Pe marginea patului stătea încremenită întocmai ca un spectator şocat de tragismul dramei ce se joacă în faţa lui. Privea cum i se pune un pahar de whisky, cum bărbatul căruia i se dăruise de atâtea ori îi promitea că va fi "ultima trăznaie" făcută împreună. Îl vedea cum pune pe limbă o pastilă şi sărutând-o fără drept de apel, simţea cum i-o împinge direct pe gât. Îşi amintea totul atât de clar, încât aproape îşi pierdu cunoştinţa de teamă. Nu înţelegea cum a putut s-o lase singură, ştiind că întotdeana a fost de acord să ia acele pastile doar cu promisiunea că el va rămâne lângă ea până îşi va reveni în simţiri . Îi era scârbă de el, de ce putuse să facă din ea..îi era scârbă mai ales de ea însăşi, căci se lăsase în halul acela călcată în picioare, folosită. Îşi lăsase la intrare orgoliul, demnitatea, principiile şi tot ce îi alcătuiau cândva esenţa şi se aruncase dezbrăcată de bariere şi nesătula de o iubire bolnavă în braţele bărbatului ce s-a dovedit a fi cel mai crunt monstru. Îi spusese că îi este rău, că în seara aceea ar vrea doar să o facă a lui, doar să îi amintească ce frumos e să fii în braţele omului iubit..Însă el insistă şi insistă..şi insistă..Nu ţinu cont nici de rugăminţile ei, nici de paloarea pe care ultimele zile de stres enorm la muncă i-o transpuseseră pe faţă..

" M-a drogat forţat..Doamne, ce om am putut să iubesc?!" ...

[...] 

noapte buna.

Lasa-ma fara aer.

 Cause tonight I hunger for a long and delicious goodnight kiss :)

Foc la orizont. Arde

Priveste-l cum aluneca usor. Urmareste-i indeaproape plimbarea pe trupu-mi incins...Urmareste-i salturile si  frecarea in timp ce strabate toate curbele-mi chemande... In liniste coboara putin cate putin..se prelinge nesatul, intarind extremitati..deschizand orificii spre pofte greu de stavilit. Nu-l lasa singur. E mic si stangaci in miscari. Ajuta-l, mergand tiptil cu limba in urma lui. Pierde-ti moliciunea buzelor pe intinderea carnii mele . Priveste-l cum treptat dispare. Fii insa un tatic grijuliu..tandru..si ramai la capatul toboganului sa il prinzi din coborare..Intredeschide usor buzele si lasa-ma sa-ti simt respiratia protectoare..Primeste-l cu atingeri ferme, dar totodata moi... Nu vreau sa te mai saturi. Nu vreau sa-mi lasi dorintele sa fuga iar. Ramai aproape si bucura-te de prada ce-o ai in gheare, fara intrebari suplimentare, fara raspunsuri necesare... Priveste-ma de-a-ntregul.. Simte-mi tanjetul..citeste-mi-l in fiecare spasm al trupului agonizant...Saruta-mi usor pantecul..saruta-mi usor pielea cu porii puternic marcati..Usor si lin..Ca o boare ce doar imi alinta simturile..Din ce in ce mai apasat..Accelereaza-mi bataile inimii in ritm cu atingerile tale..Insotit de gemete cand usoare, cand strigatoare la cer, bucura-te de mine..de tot ce iti pot oferi..Si lasa-ma sa imi amintesc cum se simtea cand fara griji ma puteam pierde printre maini ferme..printre atingeri debordand de masculinitate...Ratacindu-ma de-a dreptul sub parfumul de barbat dorit..printre bratele tandre de  mascul insetat..prin spatiile mocninde de dorinte sfasietoare..Priveste-l cum se topeste..Priveste-ma cum scot aburi de dorinta ..Asculta-mi portativele pline de note si..priveste-ma cum ma topesc la randul meu...

Carne de femeie iubitoare.

Miros de piele incandescenta. Soare prin toti porii. Carne de femeie fericita, dezvelita dupa luni intregi de temperaturi insuficiente. Ochelari de soare, un ulei frumos mirositor, o piscina intre munti. Nu ma pot satura de parfumul soarelui pe pielea-mi uda. Parca nicicand nu miroase soarele atat de imbietor ca atunci cand il savurezi de pe o piele curata ce inveleste un suflet la fel de curat. Ma iau singura in brate si imi pierd privirea prin zare. Imi place ca nu e prea multa lume care sa aglomereze decorul. Te poti concentra linsitit pe zumzetul delicat al putinilor clienti, insotit la fiecare rasucire a sunetelor de  o prospetime greu de exprimat in cuvinte. Prospetime pe chipurile oamenilor, in pahare, pe cer, in firele de gazon proaspat tuns, peste tot. Se respira aer curat pe nesaturate, se asculta cate un zdranganit sporadic al cuburilor de gheata pe funduri de pahare inalte, udate de lichide imbietoare. De fapt, ce nu e imbietor intr-un astfel de univers? De la albinele care altadata ma scot din minti pana la caldura care de atatea ori ma face sa alerg catre prima unitate de aer conditionat, astazi totul este primitor. Totul ma mangaie, ma incanta, ma impinge catre vise de tot felul.  Ma arunc cu putere in vidul gandirii si nu ma mai satur. Observ cu entuziasm ca la mansarda nu e pic de gand, de amintire, de nimic perturbator. Ma bucur de ce ma inconjoara, ma bucur de traseul ochilor ce alearga jucausi printre varfuri de copaci de un verde felurit, ma bucur de miresme, de la cea de corpuri imbalsamate in arome placute pana la cea de clor de piscina - miros pe care il ador la orice ora -. Ma bucur la puterea n, cu toate simturile. Merita si ele rasfatate din cand in cand. Iar azi le-am alintat din plin. Doamne, cat imi place senzatia de afundare a nasului in pielea umerilor... in carnea aburinda. Cat imi plac rotunjimile umerilor unei femei..Transmit atat de multe, daca stii sa le citesti...daca stii sa le iubesti...

Ajut-o cum putini stiu sa o faca.

- Nu te uita la ea! Fii discret si prefa-te ca nu o vezi! Ca nu ii observi zambetul fortat. Ca nu ii auzi suspinele izvorate din cel mai ascuns ungher al inimii sale. Las-o sa-si planga pustiul. Sau poate prea-plinul. Nu te ingramadi asupra ei cu aburi de caldura ce azi ii poti oferi, dar poate maine nu. Impinge-o prin lipsa unei maini intinse catre ea sa-si adune puterile singura. Singuratatea da putere. Nu-i permite sa cada mai jos de atat, imbratisand-o trandru si oferindu-i spre cumparare iluzii ale unei apoteoze mereu satisfacatoare. Nu-i arata ca este cineva acolo pentru ea, nu o insela spunandu-i ca mereu se va gasi asa ceva pentru ca stii prea bine ca nu e adevarat. Ca ar fi o minciuna sfruntata. Invat-o sa nu se complaca in scufundari prelungi printre realitatile biciuitoare. N-o obisnui sa fie o carpa, mereu tanjind dupa ajutor, dupa un sprijin consistent. Ajut-o prin distanta. Cu siguranta astfel, de cate ori va fi atinsa de lovituri felurite si de cate ori se va putea ridica singura dintr-o mocirla in care a ajuns involuntar, va multumi din suflet oamenilor si momentelor care au transformat-o in stalpul de otel. Atunci vei fi facut cu adevarat un bine incomensurabil. Vei fi pus o caramida la constructia apasatoare si deloc usoara a unui caracter puternic. Ii vei fi dat o bucatica de tarie in lupta cu ce o inconjoara. Perspectiva inseamna atat de multe. Pe cat de multe inseamna sa stii sa lupti cu indarjire sa revezi marginile luminoase ale prapastiei, atunci cand altii, delasatori, se "multumesc" sa scoata din toti rarunchii urlete disperate in incercarea de a strabate intunericul strafundurilor.

Hai sa fugim aproape. Dar totusi atat de departe.

Dezbraca-te de orice fel de limite si hai sa petrecem o zi curata. Lasa pe jos in urma ta tot ceea ce stii despre unul si altul sau chiar despre tine, barfe, rautati sau pur si simplu informatii si hai sa ne plimbam prin necunoscut. Nu vreau sa ma tii de mana, nu vreau sa fie romantism in aer si sub picioare, ci doar o plimbare intre doi straini. Vreau sa mergem indelung, sa vorbim despre cate in luna si in stele, fara sa tinem cont de ce stiam inainte de ora intalnirii. Sa fim doi straini care se intalnesc pur si simplu pentru a rupe barierele cotidianului. Pentru a bea ceva rece intr-o zi torida, pentru a marsalui prin parcuri umbrite, pentru a rade cu sete si a obosi de atata fericire. Sa nu ne apese trecutul, visele, dorintele, ci doar sa respiram o gura de aer nou. Sa ne infruptam din vorbaraia celuilalt la felu`ntai, iar ca desert sa cerem  o doza suplimentara de ras nebunesc. Sa imi spui ce ai pe suflet, fara sa ai pe umeri stresul ca voi crede cine-stie-ce despre tine sau ca te voi judeca. Sa iti vorbesc in continuu despre lucruri mici sau mari pentru mine, care sa umple frumos un interval orar aparte. Sa te intereseze doar sa vorbesti, sa razi, sa ai dureri de burta de la atata ras si seara, sa pui capul pe o perna entuziasmata sa sprijine  o fata zambitoare. Neincetat de zambitoare. 

Stii, nu iti spun ca m-ai atras cu ceva pana acum. Te-as minti si vreau sa fie un contact curat. Nu reprezinti o provocare, nu ma trezesc cu gandul la tine, insa cand dai cate un semn, ma faci sa ma intreb pentru cateva secunde ce se ascunde in spatele unui nume si al unui prenume. Te-as scoate la o astfel de plimbare, suflete. Si nu pentru ca esti barbat sau pentru ca stii sa faci anumite lucruri pe care majoritatea nu prea le face din varii motive. Nu. Pur si simplu pentru ca as vrea sa fii tu strainul cu care sa rad si sa povestesc o zi intreaga. Indiferent din ce mediu vii - intelectual, familial, profesional-, indiferent ce stii sa faci sau sa spui....indiferenta la tot, dar pe moment atenta la orice. Sa fie o zi fara date personale, fara cv-uri complete si prezentari inutile. Sa fim doar doi oameni care se rup o zi de tot si traiesc o alta viata. Poate intr-o zi chiar o sa-ti propun asta. Sunt curioasa ce ai spune. Sunt curioasa in ce masura te-ar incanta sau nu intr-o zi ca un suflet sa te intrebe:  

"Azi vrei sa fii strainul meu?". 

Over and over again: http://www.youtube.com/watch?v=Vbg7YoXiKn0

Curajul conteaza.

O prima incercare de crin. 

Miros iubire in fiecare atom al camerei mele.

Azi nu. Azi nu ma intereseaza ca sunt 80 de grade afara, ca se voteaza, ca se da bacul, ca are loc cine stie ce fenomen astronomic sau miscare tectonica in Vrancea sau in Italia sau mai stiu eu unde. Azi ma bucur de mine, azi ma iubesc, ma ridic in slavi, ma dau in leaganul agatat de un norisor, imi falfai picioarele in nemarginire, lasand aerul racoros sa-mi mangaie talpile. Azi ma imbrac cu cel mai frumos sutien si cei mai frumosi chilotei si dansez in bataia aerului conditionat, simtindu-ma in varf de munte, rostogolindu-mi bulgarele de fericire prin zapada pura din Carpati. Azi sunt incoerenta, sunt dincolo de limite si dincoace de fericire. Respir multumire, inspir miros de fum aromat din focul in care cu putere am aruncat lista de frustrari ce mi-a adus-o ultima perioada, expir zambete, rasete, fericire. Azi nu sunt multumita ca imi sta parul nu stiu cum sau ca unghiile au in sfarsit nuanta dorita sau ca picioarele fine miros a crema mult dorita, azi nu sunt doar atat, azi sunt fericita. Ca exist, ca nu ma limiteaza la distractie niste kilograme in plus sau faptul ca pe tocuri ma uit de sus la tot, ca trimit involuntar la colt tipe aratoase si scot pe ringul de dans tipi plictisiti de sexoase de carton ce sprijina niste tocuri, o rochita scurta si un pahar ce li se urca la cap de la prima inghititura. Fericita ca ma iubesc, ca stiu sa iubesc, ca am ce si pe cine sa iubesc. Azi ma laud, ma laud si cand termin, incep sa ma laud. Pentru ca merit, pentru ca pot, pentru ca vreau, dar mai ales pentru ca fruntea sus si privirea mandra si sincera nu mi le poate sterge nimeni. Pentru ca am suisurile si coborasurile pe care le intampina orice om normal, pentru ca poate nu sunt cu prea mult diferita de traiectoria altora, dar totusi ma bucur de suisuri cu disperarea si setea cu care muncesc si atunci cand vreau sa fug cat mai repede de coborasuri. Pentru ca tin la gramatica si corectitudinea limbii romane, pentru ca stiu sa iti transmit ce vreau fara sa par o analfabeta, pentru ca sunt impulsiva, dar nu proasta, acida, dar nu nesimtita, pentru ca nu am rabdare, dar lupt sa ma controlez uneori, pentru ca as putea rade ore in sir pana te-as aduce la disperare, dupa care seara ai realiza totusi ca ti-am inveselit ziua, pentru ca pot fi atat de serioasa incat sa ma intrebi ce e cu mine, ca parca nu sunt eu, pentru ca stiu sa vad, nu doar sa privesc, pentru ca imi place sa cred ca inteleg destule si ca nu doar le aud, pentru ca..si pentru ca..., dar mai ales pentru ca.

Azi sunt fericita, rad si plang de fericire, tac si urlu de fericire, dansez in varful patului, cat si pe gresia rece. Azi iubesc pana in interiorul cel mai adanc al viscerelor. Pe singura persoana pe care, oricat ar gresi, nu ma pot supara , pe singura persoana pe care, oricate tampenii ar face, nu as putea s-o parasesc. Pe mine :).

O duminica orgasmatica sa ai, suflete de pui de geniu! Chiar daca te-as ucide de mii de ori, de aceleasi mii de ori te-as pastra viu. VIU.

Inca putin.

O dupa-amiaza fierbinte. Ma ascund de canicula in spatele jaluzelelor de culoarea cognacului, pe care le asortez in oaza de racoare ascunsa cu mirosul unei cafele proaspat facuta. Pagini peste pagini scrise pe teme mult prea indepartate macar de un colt al interesului meu. Pe langa mine tolanita pe jos, pe gresia rece, pisica familiei. Ce viata! Sa te trezesti doar sa mananci, sa iti faci nevoile, iar mai apoi sa te culci din nou, pentru ca oricum va veni cineva care va strange dupa tine. Nu pot spune ca o invidiez, pentru ca firea-mi vulcanica cu siguranta ar muri strivita de platitudinea unei vieti de leguma. Dar totusi..Ar putea din bun simt macar sa se duca in alta camera, netrebnica, caci eu stau si scriu de ore in sir si ea..ma sfideaza din cand in cand prin cate un oftat ce ii scapa lejer in somn. Pauza. Sa lasam tastele sa respire, sa permitem sufletului sa danseze. Un coc in varful capului, o melodie in surdina si o ceasca asortata cu farfuria. Dezordine pe birou, dezordine in ganduri. Se lupta la mansarda un gand nemernic si cotropitor, ce striga-n gura mare " Lasa naiba proiectul. Pune-ti un film, ia-ti ceasca in brate. Baga-ti .... in fierbinteala zilei si-n termene limite si-n tot si afunda-te in perna-lacrima." cu gandul mai rational, cu picioarele putin mai bine ancorate in realitatea lui 4 iunie " Nu mai vegeta, nerusinato! Pune mana si scrie la proiect ca nu te-ai nascut vreo sefa de stat sa faca totul altii pentru tine. ". Mda..Si se lupta, si lovesc, se trantesc, se arunca in corzi. Lovituri sub centura, trante la podea si arbitrul fluiera. Cotropitorul e descalificat, victoria e a celui rational. Ca doar si ieri am vegetat, iar daca acum trag ca o nebuna cu dintii de idei si cu degetele de taste e doar din vina mea, din lenea mea de ieri, din termenul limita de maine. Dar cafeaua e atat de buna..Ma bucur atat de mult de aroma ei, tocmai pentru ca beau atat de rar probabil. Dar e al naibii de gustoasa si a naibii de prietenoasa pentru ca mi-a oferit pretextul bun pentru o pauza.

Cafeluto,

Multumesc.

Cu stima,

Subsemnata.


PS: Desculta pe gresia devenita si ea cam calda, neatenta la ganduri sumbre de cistite viitoare si antipatice, ma intorc neconvinsa la scris. Mersi Patti pentru repeat-ul relaxant.

Primul dintr-un lung sir.

Cam uratel, dar ..Ne vom stradui mai mult.

Zbucium in colivie.

Curge o lacrima. Cate una pe fiecare obraz. Se transforma in suvoaie, aluneca pe sani usor, in jos si cad pe sol. Cu zgomot se izbesc de gresie  si brusc, se face liniste. Isi duc pentru ultimele secunde durerea pe umeri, in tacere. Nu icnesc, nu respira, nu arata nimic din profunzimea lor. Doar ele stiu..Doar ele inteleg..

Aprind o lumanare. Una frumos colorata. Frumos parfumata. Dar mai ales calda. Emana tot ce nu-mi transmit zilele astea de ploaie necontenita. M-am bucurat o zi, doua , trei, aproape o saptamana, dar imi ajunge. Chipul meu nu mai indura umezeala. Ai vrea, dar n-ai. Visezi, dar pana acolo..Mai cosi din cand in cand margini creponate de suflet, mai lipesti pe alocuri zambete optimiste atunci cand nici o particula din tine nu zambeste. Si din caldura lumanarii sa se infrupte-un suflet dornic...

Din motive reale, lumea se iubeste, se  cunoaste, se instraineaza, se desparte. Pentru acele cupluri care se afla la prima etapa scurg o lacrima de bucurie. Ba chiar, mai storc un strop si pentru cei ce lupta inca sa cunoasca pe cat de mult, dar de putin pe cei de langa ei. Le trimit alunecand spre sani. Dornici de o respiratie calda si plini de amintiri, tresar la auzul telefonului. Chimie...!?! Dar nu mi-a fost nicicand prietena. Ce vrei sa-mi spui? Vorbeste-mi clar si raspicat! Vorbeste mai tare! Ploua violent si mi-e greu sa aud ce imi soptesti, mi-e foarte greu sa vad ce doar mimezi in ceata..

Sa dai ce ai nevoie pe ce vrei? 

Sa schimbi amintirile in prezent si prezentul in amintire?!

De as avea rabdarea si puterea sa adun acei 1000 de cocori, i-as suspenda fara ezitare in tavan si i-as privi in fiecare seara grea, din fiecare colt al patului meu gol, din fiecare rotunjime a sufletului meu tanjind dupa mai mult de-o perna. Dupa mai mult de aceste dioptrii insuficiente. Dupa mai mult de acest tactil depasit de realitate. Dupa mai mult de ...atat. 

Question.

Am mai simti oare ceva daca ne-am intoarce? 

Ratacind.

Trece ..Totul trece, timpul trece..Cica trece atat de repede, incat ar fi sanatos sa-l pretuim neincetat..


Uite ca eu vreau sa treaca mai repede..Sa plece, sa ia cu el dorinte, vise si dureri..


Tigari neincepute, vise pe margini de scrumiera, aer imbacsit de intepaturi, de inimi ciuruite...


Doar o sticla de apa plata in dreapta, un telefon la incarcat in stanga..


Vreau o priza in interiorul meu. Sa captez energie pozitiva. Sa adun ganduri fara tine in ele. Sa iti captez intreg sufletul..


Razboaiele mondiale? Cruciadele? Razvratirile triburilor? Mici copii..Se ridica la cer strigate acute. Strigate ce privesc explozia sangeranda, spumeganda. Auzuri sfasiate ...


Un pui de somn stie cineva de unde pot cumpara? Un suflet agitat stie cineva unde pot depozita? Dar sa fie o spalatorie buna. Sa nu am nemultumiri la final.


Mi-e frig. In seara asta, patura moale nu-mi mai e de ajuns. O simt aspra, imi zgarie sufletul, imi zgarie interiorul. Traseaza mii si mii de linii adanci, atat de adanci ca nici sange nu mai curge.


In urechi, pe repeat o voce masculina. Cata durere canta. Imi rasuna non stop lectura lui pe note muzicale..Lectura sufletului meu. De seara. 


Inc-o incercare de a adormi. Cu fata lipita de perna, scurtez drumul gandurilor. Le tintuiesc de pat si cu ajutorul ghiulelelor ce-mi tin loc de pleoape, le pironesc caci le stiu esenta. 

Naravasa. 

Prea naravasa pentru ora asta. 

Sufletul meu vrea o pauza. 

Maine dimineata voi mai scoate o fiola de optimism din dulap. Acum e prea tarziu sa o pot injecta in siguranta.


Noapte buna! 

Ai fi mai fashion imbracat in caracter :)

Ce vrei? De ce ma cauti? Nu crezi ca e prea tarziu? Ma vrei inapoi. Nasol. Pentru tine. Eu am deja un alt drum. Nu spun ca mi se potriveste prea bine sau prea rau, spun doar ca e un altul pe care am pornit. Amintiri la care apelezi, momente evocate cu o semi-durere in glas, alinturi ce demult imi placeau..nu te ajuta la nimic, sa stii.Te obosesti degeaba. Scuze ? Sunt o doamna si de aceea nu o sa stii ce fac cu ele. La ce-mi sunt bune.

 Mi se par fenomenali oamenii care vin si-si cer scuze, de parca niste vorbe in vant ar muta muntii din loc. De parca fraiera o sa deschida bratele larg si o sa-ti spuna cu zambetul pe buze " Dar vai, cum sa nu te iert?! Vin` incoace sa te pup! " . La naiba! Imi pare rau ca ti-au placut prea mult filmele SF sau telenovelele, unde totul este numai miere si iar miere, iar finalul fericit este un must. Uite ca in viata reala nu stau lucrurile intotdeauna asa. Nu la mine cel putin. Ma lasa rece scuzele tale si tot ce-mi indrugi in urechile scarbite de prea mult timp de ceea ce insemni tu. Ai impresia ca daca ai poposit ceva timp in viata mea, voi fi mereu acolo la primul cel mai mic semn al tau? Haha. Ai gresit cu certitudine adresa si persoana. In caz ca atat ai inteles despre mine in atata timp, inseamna ca  ne-am pierdut vremea. Mai mult eu sau mai mult tu..Cine stie?! Nu regret nimic din vremurile acelea pentru ca atunci erai o persoana demna de iubirea mea, dar mai ales demna de respectul meu. Acum esti fix 0 barat. In prezent, nu esti nimic mai mult decat persoana careia i-as adresa pe strada un salut fugitiv din respect pentru ce a fost candva si...cam atat. Ca mai mult nu are de unde sa fie, nu are de unde sa vina. 

Stiu ca te gandesti de multe ori la mine, stiu ca sunt termen de comparatie pentru multe persoane care se perinda si se vor mai perinda prin viata ta, dar vezi tu..nu eu am fost cea care a dat cu bata in balta in stilul cel mai naiv, dar totodata cel mai scarbos cu putinta. Nu-i nimic, gradina e mare si ne suporta pe toti. Iar noi toti ne induram fericirea la fel cum ne induram si esecurile, pierderile si asa mai departe. Nu sunt dintre acele persoane care se preteaza la a isi vorbi de rau persoanele din trecut, de care m-a legat o perioada mai lunga ceva destul de intens, insa cu certitudine indiferenta mea de acum si scarba mea de imediat-dupa iti vor transmite mai mult decat ai fi vrut sa suporti. Nu te voi vorbi de rau pentru ca, desi nu stiu ce inseamna singuratatea, o vad ca pe ceva destul de sumbru si imi pare rau pentru tine. Mi-e chiar mila as putea spune. Ai ajuns sa o cunosti, sa o simti pe pielea ta, imediat dupa ce ai iesit de sub scutul fals al unor trairi intense de moment. Nu-i nimic. E totul ok. La urma urmei, eu am castigat o viata curata, tu ai obtinut o singuratate acuta. As vrea sa spun ca ma bucura faptul ca nu te regasesti in nici o persoana, ca nu iti gasesti nici macar un partener de discutii cat de cat pe aceeasi lungime de unda cu tine, insa vezi tu, ma lasa rece totul. Ma bucur ca sunt asa. Ma bucur ca m-am putut detasa si ca am putut observa la modul realist ce mult am castigat. Poate am fost prea mult. Prea mult pentru tine. Mai mult decat coloana ta vertebrala a putut duce. E ok. De persoane inferioare vei da la tot pasul, stai fara grija. Sa te vad cand vei avea nevoie de un interlocutor veritabil, de un umar primitor, nu doar de carne si oase. Doamne, ce ma distreaza situatiile astea...E un spectacol adorabil de privit meschinaria oamenilor. Hahaha..

  I`m gonna drink for that . 

Repeat over and over again pentru ca e superba!