Domnisoara Chistina

"Egor tremura, dar nu mai era un spasm de teroare, ci nerăbdarea trupului lui întreg, mistuirea lui delirantă în aşteptarea marii dezmierdări. Carnea lui se risipea înnebunită, căci voluptatea îl sugruma, îl umilea. Gura Christinei avea gustul fructelor din vis, gustul tuturor beţiilor neîngăduite, blestemate. Nici în cele mai drăceşti închipuiri de dragoste nu picurase atâta otravă, atâta rouă. În braţele Christinei, Egor simţea cele mai nelegiuite bucurii, odată cu o cerească risipire, împărtăşire în tot şi în toate. Incest, crimă, nebunie - amantă, soră, înger... Totul se aduna şi se mistuia alături de carnea asta incendiară, şi totuşi fără viaţă..."

Domnisoara Christina 

Mircea Eliade