Paradisul meu clar are pasii de zapada si trupul format din mii si mii de particule de iarna.
and this february is definitely my time of the year.
oameni speciali, suflete incandescente, tigari stinse, ascunse in roz, copilarie cu membre de ciocolata calda ce strang primitor palmele compuse din tarie prelinsa pe cuburi de gheata... ale maturitatii, muzica ritmata sau doar note lente picurate in urechi indragostite, iubire, zambete, vise, dar mai ales viata.
si se micsoreaza lista de to do..mai bifez o pozitie, mai zambesc, mai plang, mai gem varsandu-mi pathosul si lava prin varfuri de unghii in carnea unei perne framantate..
e atat de bine sa stii ca esti tu. ca sunt eu, eu cea din mine, nu cea pe care ar vrea unul si altul sa o modeleze, aplaudandu-se singur la final.
Pentru ca aplauzele sunt pe deplin meritate doar atunci cand nu trebuie sa pleci capul pentru ca existi.
tot respectul pentru acest post, esti geniala!
RăspundețiȘtergeremultumesc frumos :)
RăspundețiȘtergereFoarte frumos te-ai exprimat! Mereu e cel mai bine sa fi TU. Din pacate nu multora le reuseste mereu.
RăspundețiȘtergereDaca ai coloana vertebrala poti fi tu, daca nu esti tu, atunci e cazul sa iti pui niste intrebari. Asta in cazul in care nu iti face placere sa duci o existenta de leguma ambulanta :).
RăspundețiȘtergereCapacitatea asta de a ramane aceeasi dincolo de incertitudinea fiecarei situatii,imi place la tine.
RăspundețiȘtergereSi mie imi e greu caci sunt si eu om, dar greutatea nu apasa suficient incat sa ajung sa ador statutul de marioneta si sa ma complac in el. O zi frumoasa, Only :)
RăspundețiȘtergere