marți, 26 septembrie 2017


Îşi alinta trupul cu miracole cotidiene, când în braţele unei alte femei, când printre paginile unei literaturi de consum, când printre vaporii de toamnă de peste dulceaţa de gutui, când prin sufletul unui om ce o adora, când prin filele unor romane grele. Mai repara un suflet, mai mângâia o cană de lapte într-o pătură pufoasă. Făcea artă pentru cine ştia să înţeleagă ce-i arta şi se fericea când ea însăşi era şi rămânea artă în pofida ochilor frumoşi, dar orbi şi găunoşi din calea-i. Înţelegea consumerismul, dar rămânea alergică la mizerie.