sâmbătă, 25 februarie 2017

joi, 23 februarie 2017

Şotron pe teren minat.


Faci ce faci şi te strecori. Aproape mi-e teamă. De tine, dar mai ales de mine. Nu mai zbura prin mine de parc-ai fi la tine acasă. Manierele spun că ar trebui să mai ceri şi voie din când în când să te foieşti ca un licurici nebun. Ce-i cu metehnele astea de cotropitor? Atâtea întrebări, atâtea straturi de îndoieli. Nu mai am nici cutiuţe disponibile pentru ele. Hai mai repede acasă, să facem ordine. Nu lăsa totul pe umerii mei de femeie puternică. Ţi-am zis că am obosit să fiu doar eu bărbatul. Crema de zahăr ars este deja pe foc. 

marți, 21 februarie 2017

Traseu răvăşitor în colivia celor 28 de chibrituri.


Oare cum o fi să ai totul şi brusc să te trezeşti că nu mai ai nimic? Cum o fi să rişti mai mult decât poti duce şi să te trezeşti legat de mâini şi de picioare, pe fundul unei colivii? Oare câte regrete ai aduna şi câte greşeli ai detesta, aflat în prăpastie? Aş da un bănuţ să ascult o poveste cap-coadă, să nu te întrerupi decât pentru a mai lua o gură din cafea. Un bănuţ să stau in faţa ta, să îmi las mâna să se piardă în palma ta, să îmi simţi spasmele la părţile mai acute din poveste şi ... să te ascult. Să te privesc şi să te ascult. Să înţeleg de ce şi cum şi ... atât de multe alte taine. Suflete, de ce ai riscat atât de mult? De ce te-ai aruncat în gol dacă uitasei să îţi faci antrenamentul în prealabil? Să ajungi din Paradis la o conservă cu ciuperci şi porumb năclăit în poveşti şi dureri de neimaginat altădată ... Să locuieşti într-o cutie de chibrituri, lângă atâtea beţe mai mult sau mai puţin dezumanizate ... De ce ţi-ai dat aerul? Pentru ce ai îmbâcsit un viitor ce putea juisa sub un senin azuriu, în braţe calde de femeie inteligentă? Bănuţi, bănuţi, dar mai ales un bănuţ pentru o după-amiază caldă de vară, cu un Starbucks venti în mână, pe capota unei maşini parcată la punctul de Belvedere de deasupra Braşovului, ascultând povestea a ce ar fi putut să fie, dar nu a fost. 


duminică, 5 februarie 2017

Emoţie în stare pură.



"Frica duce la laşitate şi la mediocritate."
OSHO 

Sfaturi pentru mine: Depăşeşte zilnic mediocritatea! A majorităţii, dar mai ales a ta! Fă în fiecare zi măcar jumătate de pas către o mai bună versiune a ta! Fă ceva special pentru tine măcar o dată pe săptămână! Caută necontenit emoţia! Trăieşte frumos! Zâmbeşte! Cel puţin dimineaţa, la prânz şi seara. Nu necesită reţetă de la medic. 

PS: Cheers to the most special birthday week in my life. ❤

vineri, 6 ianuarie 2017

Zâmbim până la final :)


Pentru că la final, e vorba doar despre o porţie sănătoasă de râs, o cană bună de ciocolată caldă şi multă zăpadă. Despre asta e fericirea pură. Despre momente. Ăsta e momentul meu. E anul meu. 

vineri, 30 decembrie 2016

Mai tare. Mai bine.



Nu vei putea afla niciodată câţi oameni au dezamăgit-o, câţi oameni au rănit-o. Va sta mereu dreaptă în faţa ta, cu zâmbetul pe buze, luându-şi din adâncul vintrelor de fiecare dată puterea de a continua. Va iubi şi se va iubi de fiecare dată la fel: de parcă ar fi ultima dată. Te va copleşi poate uneori cu rezistenţa ei, vei vrea sa afli, la fel ca mulţi alţii, cum a reuşit să dobândească aşa ceva. Nu-ţi face griji, nu e o tehnică specială. Reţeta a fost aceeaşi ca la toţi. Poate doar şi-a dorit visceral să prindă lecţia mai bine şi mai repede: a suferit şi s-a ridicat. Singură. A plâns şi i-a fost repus zâmbetul pe buze. De către ea. A căzut, dar s-a găsit un Urgo pentru lovitură. În propriul buzunar. Şi acum zâmbeşte prin toţi porii. Ea este pur şi simplu acel cineva la care vei merge mereu să îţi iei doza de zâmbet vitală. Acel cineva la care vei căuta o porţie de aer când viaţa va deveni prea sufocantă. E ea şi ştii că resursele sunt atât de frumos împreunate în ea. E ea şi va fi mereu astfel. Răneşte-o şi o vei vedea triumfând. Dezamăgeşte-o şi o vei vedea înflorind. E ea şi vei fi mereu mândru/ă că ai cunoscut-o. 

Franz, îţi mulţumesc pentru inspiraţie.



Azi e despre tine Franz. Despre tine şi despre povestea noastră. Sper că ce te-am învăţat să îţi folosească în viaţă pentru a-ţi fi bine. Cu ea. Sau cu oricare alta. Din suflet pentru suflet a fost spus. Din suflet pentru suflet am zis, am făcut, am respirat, am dăruit. Tot. Clădeşte-ţi fericirea treptat. Chiar dacă la bază a avut sângele meu, durerea mea, abisul meu. Acum e altceva. Acum o ai pe ea, o strângi pe ea în braţe, pentru ea eşti dispus să te schimbi, să te mulezi. Dacă pentru mine nu s-a putut, voi adăuga ceea ce faci în prezent pe lista de lucruri bune pe care le-am reuşit în viaţă. Poate va fi şi pentru mine astfel un locşor în Rai. Ştii, ai spus în treacăt că după câte ai făcut, nici măcar iertare nu ai găsi curajul să îmi ceri. Dar te-ai gândit vreo secundă, Franz, oare cât ar ajuta asta? Te-ai gândit oare că poate după atâţia ani şi atâtea file, merit măcar atât? Să fii bărbat şi să te scuzi ca un cavaler în faţa unei doamne, care ţi-a fost doamnă până la final. Şi când ţi-a fost de mână, dar mai ales când a fost singură, ţi-a respectat onoarea, pe care mai mult sau mai puţin ai scos-o la iveală. Dar nu aştept nimic.  Nu mai aştept. Ce ştiu însă sigur acum e că nimeni nu mă va şterge din sufletul tău. Că niciodată nu voi fi doar una dintre fostele ce ţi-au trecut mai mult sau mai puţin prin pat, mai mult sau mai puţin prin suflet. Şi pentru mine e de ajuns. Căci astfel, toată durerea mea şi tot ce a fost să fie, nu a fost degeaba. Într-un univers de gheaţă, am lăsat un colţişor în care arde un foc curat, într-un şemineu de basm. Basmul nostru. Rămâi cu ea ...bine, suflet drag! Sunt cea mai caldă şi pură parte a vieţii tale de bărbat. Azi e ultima seară în care ascult toate melodiile despre noi. Ultima seară în care recitesc toate paginile de jurnal, scrise de mână sau pe orişiunde. Te-am găsit rău, te-am lăsat cu bine. Să ai grijă de binele lăsat. Să-l preţuieşti şi să zâmbeşti de câte ori îţi va fugi gândul la mine. 

Franz, Steluţa nu-i pentru tine. Schimbă-te pentru cineva care merită. 


PS: şi voi dansa cu patimă la nunta ta şi-ţi voi zâmbi cu acelaşi zâmbet cald şi sincer de copil ce ţi-a plăcut mereu.... iar când spre dimineaţă, nunta se va fi terminat, te voi îmbrăţişa şi-ţi voi şopti la ureche: "Putea fi despre noi ziua asta." Voi arunca o ultimă privire peste umeri şi voi pleca...