luni, 5 iunie 2017

Lasă viaţa să se întâmple.



Nu-ţi mai impune limite stupide. Dă-ţi şansa să fii fericit, dă-ţi şansa să suferi. Mai presus de toate, dă-ţi şansa să greşeşti, să fii om. Asumă-ţi umanitatea; ea nu vine la masă cu un singur fel, vine cu tot: antreu, feluri peste feluri, ba chiar îndrăzneşte şi un desert. Dacă nu am risca, nu am  ajunge să iubim. Dacă nu am iubi, nu am suferi. Dacă nu am suferi, nu ne-am forma. Dacă nu ne-am forma, nu am rezista. End of story. Nu-ţi mai conştientiza valenţele doar după răsunetul palmelor primite pentru trezire. Deschide larg ochii! Nu mai merge din alegere proastă în mai proastă. Ţine de tine ce alegi să fii, să ai. Îţi trimit un colet telepatic, e o găleată plină cu zâmbete şi conştienţă. Gestioneaz-o cum trebuie: mâine s-ar putea să nu mai fie, mâine s-ar putea să nu mai fiu. Fă azi ce vrei de mult, îndrăzneşte azi ce gândeşti de mult, spune azi ce simţi de mult. Mâine s-ar putea să nu ... Poate mai avem doar azi. 

sâmbătă, 3 iunie 2017

Mulţumesc, mamă.



#mereulasuprafata #mereupeste

Poate azi mai mult ca niciodată simt nevoia să îţi mulţumesc pentru atât de multe mamă:

* pentru că m-ai educat atât de bine ...
* pentru că mi-ai fundamentat nişte principii peste care nu aş călca indiferent de miza potenţială ...
* pentru că în ciuda suferinţelor sau încercărilor ce involuntar le întâlnesc în drum, m-ai inspirat să rămân o doamnă ...
* pentru că în ciuda oamenilor ce fac fixaţii pentru mine, m-ai învăţat să nu fiu o mediocră pe care curiozitatea să o determine să facă lucruri puerile şi penibile...
* pentru că m-ai învăţat mereu că e frumos să apreciezi oamenii care au plecat din viaţa ta pentru lucrurile frumoase şi pentru plusul de valoare pe care l-au adus pe diferite căi şi nu să arunci cu noroi, nici în prezenţa, nici în absenţa lor ...
* pentru că mi-ai arătat de atâtea ori că doar bucurându-te pentru oamenii care au rămas în trecut, voi reuşi să evoluez şi să nu mă blochez acolo pentru prea mult timp, într-un semi-purgatoriu consumator de visuri şi speranţe ,,,
* pentru că ştiu să fac bine ...
* pentru că ştiu să îmi gestionez mecanismele de apărare mai bine şi mai frumos decât atât de mulţi alţi pământeni ...
* pentru că am văzut şi am înţeles aât de multe, atât de obiectiv...
* pentru putere ...
* pentru energie ...
* pentru zâmbete ...
* pentru încredere ...
* pentru aproape tot ce sunt !!!

sâmbătă, 25 februarie 2017

joi, 23 februarie 2017

Şotron pe teren minat.


Faci ce faci şi te strecori. Aproape mi-e teamă. De tine, dar mai ales de mine. Nu mai zbura prin mine de parc-ai fi la tine acasă. Manierele spun că ar trebui să mai ceri şi voie din când în când să te foieşti ca un licurici nebun. Ce-i cu metehnele astea de cotropitor? Atâtea întrebări, atâtea straturi de îndoieli. Nu mai am nici cutiuţe disponibile pentru ele. Hai mai repede acasă, să facem ordine. Nu lăsa totul pe umerii mei de femeie puternică. Ţi-am zis că am obosit să fiu doar eu bărbatul. Crema de zahăr ars este deja pe foc. 

marți, 21 februarie 2017

Traseu răvăşitor în colivia celor 28 de chibrituri.


Oare cum o fi să ai totul şi brusc să te trezeşti că nu mai ai nimic? Cum o fi să rişti mai mult decât poti duce şi să te trezeşti legat de mâini şi de picioare, pe fundul unei colivii? Oare câte regrete ai aduna şi câte greşeli ai detesta, aflat în prăpastie? Aş da un bănuţ să ascult o poveste cap-coadă, să nu te întrerupi decât pentru a mai lua o gură din cafea. Un bănuţ să stau in faţa ta, să îmi las mâna să se piardă în palma ta, să îmi simţi spasmele la părţile mai acute din poveste şi ... să te ascult. Să te privesc şi să te ascult. Să înţeleg de ce şi cum şi ... atât de multe alte taine. Suflete, de ce ai riscat atât de mult? De ce te-ai aruncat în gol dacă uitasei să îţi faci antrenamentul în prealabil? Să ajungi din Paradis la o conservă cu ciuperci şi porumb năclăit în poveşti şi dureri de neimaginat altădată ... Să locuieşti într-o cutie de chibrituri, lângă atâtea beţe mai mult sau mai puţin dezumanizate ... De ce ţi-ai dat aerul? Pentru ce ai îmbâcsit un viitor ce putea juisa sub un senin azuriu, în braţe calde de femeie inteligentă? Bănuţi, bănuţi, dar mai ales un bănuţ pentru o după-amiază caldă de vară, cu un Starbucks venti în mână, pe capota unei maşini parcată la punctul de Belvedere de deasupra Braşovului, ascultând povestea a ce ar fi putut să fie, dar nu a fost. 


duminică, 5 februarie 2017

Emoţie în stare pură.



"Frica duce la laşitate şi la mediocritate."
OSHO 

Sfaturi pentru mine: Depăşeşte zilnic mediocritatea! A majorităţii, dar mai ales a ta! Fă în fiecare zi măcar jumătate de pas către o mai bună versiune a ta! Fă ceva special pentru tine măcar o dată pe săptămână! Caută necontenit emoţia! Trăieşte frumos! Zâmbeşte! Cel puţin dimineaţa, la prânz şi seara. Nu necesită reţetă de la medic. 

PS: Cheers to the most special birthday week in my life. ❤

vineri, 6 ianuarie 2017

Zâmbim până la final :)


Pentru că la final, e vorba doar despre o porţie sănătoasă de râs, o cană bună de ciocolată caldă şi multă zăpadă. Despre asta e fericirea pură. Despre momente. Ăsta e momentul meu. E anul meu.