O zi al carei inceput nu prevestea nimic neobisnuit . Si cu toate acestea, un tumult i-a ravasit fiinta ..gandurile...parul..tot ce insemna ea. Si dintr-o data, se trezi pornita la drum...Cautand acel ceva de care se incapatana sa nu ii mai fie dor...Mai ales dupa acel telefon nefast care ii curmase orice speranta de salvare...Nici nu-i venea sa creada. Innota ..sau mai bine zis incerca sa se mentina la suprafata in aceasta insiruire de fiori prelungi ce strabateau sira spinarii fara nici un pic de jena. Nu se astepta sa mai simta ceva atat de puternic. Se simtea ca un copil ce paseste pe un teren care, desi cunoscut de atata timp, inca ilustreaza o noutate ce ar fi putut speria pe oricine. Pe masura ce se apropia, simtea cum genunchii i se inmoaie, cum toata suflarea e taiata de un cutit invizibil ce nu doreste decat sa despice orice substanta existenta in atmosfera...simtea cum ecoul unor tobe gigantice rasuna din interior fara sa le poata opri sa auda macar claxoanele celor din jur...
Si iata...spatii cunoscute incepeau sa se deruleze in fata ei..Si pasea ...pasea ca un copil ce face primii centimetri din viata sa , tremurand , dar in acelasi timp respirand un aer febril, inspirand si expirand ca si cand acestea ar fi ultimele guri de aer pe care le putea lua ...Parca totul era pregatit sa-i faca o intrare pe masura emotiilor ei...Usa de la intrare era deschisa...liftul era jos..Urca in lift, isi facu ultimele retusuri ca de fiecare data si in cateva secunde se trezi in fata usii lui. Inca nu-i venea sa creada...Era acolo si nu avea putere sa sune la sonerie...Trase o gura sanatoasa de aer si apasa pe buton..Doamne, totul se invartea in jurul ei ! In urmatorul moment, usa se deschise si acel chip cunoscut statea in prag, cu mana inclestata pe clanta, cu buzele intredeschise , fara sa poata macar murmura un sunet...Dupa cateva priviri pline de absolut tot ce nu poate incapea in cuvinte, ea indrazni sa spuna ceva..Ceva banal oricum, absolut deloc proportional cu acele tobe care inca isi derulau concertul in interior, cu acei fiori care ii faceau vocea si intregul corp sa vibreze...
PS: Autorul are nevoie de aer. Continuarea altadata ...poate....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu