vineri, 30 decembrie 2016

Franz, îţi mulţumesc pentru inspiraţie.



Azi e despre tine Franz. Despre tine şi despre povestea noastră. Sper că ce te-am învăţat să îţi folosească în viaţă pentru a-ţi fi bine. Cu ea. Sau cu oricare alta. Din suflet pentru suflet a fost spus. Din suflet pentru suflet am zis, am făcut, am respirat, am dăruit. Tot. Clădeşte-ţi fericirea treptat. Chiar dacă la bază a avut sângele meu, durerea mea, abisul meu. Acum e altceva. Acum o ai pe ea, o strângi pe ea în braţe, pentru ea eşti dispus să te schimbi, să te mulezi. Dacă pentru mine nu s-a putut, voi adăuga ceea ce faci în prezent pe lista de lucruri bune pe care le-am reuşit în viaţă. Poate va fi şi pentru mine astfel un locşor în Rai. Ştii, ai spus în treacăt că după câte ai făcut, nici măcar iertare nu ai găsi curajul să îmi ceri. Dar te-ai gândit vreo secundă, Franz, oare cât ar ajuta asta? Te-ai gândit oare că poate după atâţia ani şi atâtea file, merit măcar atât? Să fii bărbat şi să te scuzi ca un cavaler în faţa unei doamne, care ţi-a fost doamnă până la final. Şi când ţi-a fost de mână, dar mai ales când a fost singură, ţi-a respectat onoarea, pe care mai mult sau mai puţin ai scos-o la iveală. Dar nu aştept nimic.  Nu mai aştept. Ce ştiu însă sigur acum e că nimeni nu mă va şterge din sufletul tău. Că niciodată nu voi fi doar una dintre fostele ce ţi-au trecut mai mult sau mai puţin prin pat, mai mult sau mai puţin prin suflet. Şi pentru mine e de ajuns. Căci astfel, toată durerea mea şi tot ce a fost să fie, nu a fost degeaba. Într-un univers de gheaţă, am lăsat un colţişor în care arde un foc curat, într-un şemineu de basm. Basmul nostru. Rămâi cu ea ...bine, suflet drag! Sunt cea mai caldă şi pură parte a vieţii tale de bărbat. Azi e ultima seară în care ascult toate melodiile despre noi. Ultima seară în care recitesc toate paginile de jurnal, scrise de mână sau pe orişiunde. Te-am găsit rău, te-am lăsat cu bine. Să ai grijă de binele lăsat. Să-l preţuieşti şi să zâmbeşti de câte ori îţi va fugi gândul la mine. 

Franz, Steluţa nu-i pentru tine. Schimbă-te pentru cineva care merită. 


PS: şi voi dansa cu patimă la nunta ta şi-ţi voi zâmbi cu acelaşi zâmbet cald şi sincer de copil ce ţi-a plăcut mereu.... iar când spre dimineaţă, nunta se va fi terminat, te voi îmbrăţişa şi-ţi voi şopti la ureche: "Putea fi despre noi ziua asta." Voi arunca o ultimă privire peste umeri şi voi pleca...

Un comentariu: