Ador să-mi fac treburile (indiferent care ar fi acestea) aşezată turceşte pe scaunul de la birou, cu paharul plin cu apă tonică extrem de rece lângă mine, cu 2 felii de grapefruit roşu şi cu puţină lămâie stoarsă înăuntru, simţind răcoarea plăcută de septembrie în nări şi oscilând între stări, cum o fac frecvent în ultima vreme. Mai cu gândul la viitorul pas făcut cu optimism pe-un plan, mai cu piciorul în luntrea uşor posacă a unui suflet podidit uneori de amintiri, mai cu zâmbetul pe buze, admirativ aruncat în treacăt la trench-ul cel nou de pe umeraş (în sfârşit unul bleumarin), mai cu boticul pus când realizez că nu mai e de glumă şi trebuie urgent să dau jos kilogramele care-mi umbresc unele dimineţi când stau (iar) zeci de minute în faţa dulapului, până mă pot decide cu ce să mă îmbrac ...
Stări peste stări, clătite cu câte o gură din apa mea tonică preferată. Şi-un soare plăcut, suficient doar cât să facă atmosfera plăcută, fără a mai avea puterea aceea (îndelung hulită de subsemnata) de a mai arde tot în jur. Şi-un miros de plăcintă cu dovleac şi scorţişoară venind din bucătărie (vorba aceea, să nu cumva să apară pericolul de malnutriţie).
Doamne! Şi ce-mi mai place că a venit toamna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu