Și-mi curge din ceruri, înghesuită toată-ntre dealuri, o ploaie de toamnă. Dintre acelea dese, care mângâie auzul. Sufletul. Amintirile. Dintre acelea dese din care realizez că mi-au lipsit.
Și-mi curge direct în suflet. Ajunge exact acolo unde copilăria se îmbină cu adolescența, unde-i nucleul primei iubiri adevărate, cu amintirile de copii ce-mpărtaşeau cu bucurie sinceră orgolii, împăcări și despărțiri, dulciuri și ploi. Și câte și mai câte!
Și ce mai dansează, zvăpăiata, pe tabla casei! Și mă face să mă ghemuiesc și mai strâns sub pătura pufoasă. Pe leagănul în ușor balans. Cu cana de lapte și ciocolată caldă aburindu-mi nările. Lăsând-o să-mi alinte interiorul, cu gândul că poate-poate, cumva, tălpile permanent reci vor mai înmuia puțin din gerul epidermic.
Și plouă a curățenie. A prezent și-a viitor adus din ce în ce mai aproape. A dor de ducă și poftă de marțipan. A limbi străine și a limbă străină. A sală (și nu de mese), pahare cu vin roșu și muzică pentru suflet.
[...]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu