Un week-end deconectat.
Un pahar cu picior, plin cu Sangría și fructe proaspete, o cană mai veche decât însăși existența mea, cu cafea făcută la ibric - ca de fiecare dată când vin aici, o carte plăcută mie, o farfurie de lut, pe care tronează struguri albi proaspăt culeși, brânza de capră și feliile mici de pâine prăjită. Unt pe o altă farfurie frumoasă și dulceața de smochine, făcută de mama, mai la dreapta puțin.
În locul în care nu contează nici dacă te-ai îngrășat, nici unde trebuie să te afli de luni până vineri, nici cu ce te îmbraci sau dacă te îmbraci. Locul în care nu interacționezi cu oameni ieftini și nici din tine nu mai iese tot ce-i mai rău. Unde nu mai e nevoie să îți pui întrebări, ci e perfect în regulă dacă doar îți tragi sufletul. Unde timpul nu mai pare limitat și îți dai voie să te bucuri pe deplin de tot ce alegi să faci, fără presiune. Fără alte gânduri sau remușcări.
• Liniștea chiar s-a născut la sat. •
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu