doare cand te trezesti.

[...]

Pierdută într-un spaţiu ciudat, căuta orice element în jurul ei de care se putea agăţa pentru a-şi regăsi echilibrul. O ceaţă de nedescris învăluia totul, iar lucrul ăsta nu făcea decât să-i alerteze firea şi aşa uşor de impacientat..Încerca să caute elemente familiare, însă oricât întindea mâinile pentru a atinge obiecte din jurul ei, pur şi simplu nu îşi regăsea confortul pe care simţea că îl avusese cândva. Noptiera plină de lucruri altădată dragi ei acum îi părea doar o bucată de mobilă impasibilă la zbuciumul ei. Pe noptieră, o carte cu semnul pus la pagina 370 o făcu să îşi pună  o serie de  întrebări   legat de unde se afla, legat de ce anume căuta ea acolo, unde nu recunoştea nimic. Totuşi, avea cheile de la acea  casa..ştiuse drumul până la dormitor..până la pat, fără vreo ezitare..iar pe noptieră semnul acela de carte trebuia totuşi să însemne ceva..Faptul că era situat în interiorul ei sugera clar faptul că ea citise cândva din acea carte..ea sau cine locuia acolo..Cineva care totuşi o cunoştea destul de bine din moment ce pe noptieră trona si o ramă ce o ilustra pe ea rezemându-şi capul de umărul unui bărbat care îi săruta părul.. " Nu orice străin vine şi îţi sărută părul, iar tu zâmbitoare, accepţi să faci o poză cu el, dacă nu înseamnă totuşi ceva în viaţa ta " ..

Atâtea frânturi de evenimente cu care însă nu se putea identifica… Era secătuită de orice fel de putere fizică, exact ca in urma unui drum foarte lung, însă ochii ei agitaţi găseau totuşi puterea de a alerga fără oprire pe tot ce  forma decorul acelei camere în care se afla. Nu îşi putea aminti de nici o culoare însă cum ajunsese acolo, deşi asta era tot ce îşi dorea în momentul acela..

Îşi simţea buzele uscate, dar nu găsea de niciunde puterea să se ridice  în picioare pentru a căuta puţină apă. Simţea că la cea mai mică încercare de a păşi lângă pat, picioarele îi vor fi retezate de o forţă nevăzută şi se va prăbuşi la pământ. Îi era teamă de singurătate, de faptul că nu ar fi fost nimeni acolo să o ajute să se ridice, tocmai de aceea mai amână puţin momentul şi încercă să-şi impună ca nu îi este sete, că totul este doar o iluzie falsă. Total deconcertată şi disperată în căutarea unor răspunsuri care să o ajute să înţeleagă ce se întâmplase cu ea, se bucura totuşi de existenţa draperiilor în cameră. În falduri mari ce atârnau până pe parchetul frumos lustruit, îşi desfăşurau întinderea bucăţi de catifea neagră ce răspândeau eleganţă peste tot, nelăsând totodată nici o frântură de lumină să perturbe în vreun fel micro-universul camerei. Pentru o clipă îşi aminti fugitiv că demult, visase să aibe o casă cu draperii negre, rafinate, care să îi permită să se simtă de fiecare dată când avea o problemă protejată cu adevărat, să se simtă o regină ascunsă în iatacul ei pentru câteva ore, timp în care problema ar fi urmat să dispară. 

Îşi dorea să întrezărească pe undeva un telefon măcar. De fapt, în adâncurile ei, încă spera că este un vis din care se va trezi la un moment dat şi îşi va da seama că se află în camera ei şi că nu plecase nicicând de acolo. Se ciupi de câteva ori şi convingându-se că totul era real, că tot ce o înconjura era palpabil şi că ea chiar se regăsea în camera aceea decorată superb în negru şi alb, o panică teribilă o cuprinse, accelerându-i bătăile inimii la un nivel de nedescris. Simţea cum sângele îi năvăleşte în obrajii pe care acum îi simţea extrem de fierbinţi şi îşi dorea să apară din senin cineva care să o ajute, să îi aducă un pahar cu apă şi o compresă rece pentru fruntea şi obrajii pe care îi simţea în flăcări.

Uitându-se în jur, în ciuda temerilor sufocante, nu putea să nu aprecieze bunul gust cu care fusese decorată camera. " Femeia căreia îi aparţine camera este cu adevărat norocoasă. Draperii elegante, un pupitru pe care se găsea un teanc de plicuri frumos colorate şi un stilou ce te îmbia să scrii la orice oră, o toaletă cu oglindă, mare, pe care se vedea de la distanţă o ordine desăvârşită şi multe sticle de parfum aşezate în funcţie de înălţime, un taburet cu picioare negre şi învelit în saten alb..Însă nici măcar un pahar cu apă...". Brusc, simţi că nu se mai poate sprijini în coate pentru a admira camera şi sub efectul unei puternice ameţeli, căzu înapoi pe perna mare din spatele ei. Începu să tremure din toate încheieturile şi cu o ultimă sforţare luptă, străduindu-se să poată striga după ajutor. Simţea o teamă fără margini, însă oricât încerca, din adâncul gâtlejului nu îi ieşeau decât icnete amare, de neînţeles. Nu îşi putea explica cum ajunsese aşa, ce făcuse greşit, unde era. Încerca din răsputeri să-şi amintească ultimele persoane cu care vorbise, care fuseseră în preajma ei..Încerca să înţeleagă multe, însă nimic nu se lămurea în faţa acestui corp tremurând şi străbătut de fiori şi de sudoare rece.."Trebuie să mă ridic, să deschid geamul, să strig..Trebuie să mă audă cineva, să vină cineva ", gândea cu disperare acel suflet plăpând, imobilizat într-un pat imens.

Reuşi cu greu doar să se întoarcă pe o parte, ajungând aproape pe marginea patului. Privind pe podea din nevoia de a găsi un punct de sprijin, din nevoia de a se simţi puţin mai aproape de geamul salvator, observă un pliculeţ de plastic transparent, cu o pastilă în interior şi un post-it lipit de el. 

" Scuze iubito că a trebuit să plec. Ţi-am lăsat şi o porţie pentru dimineaţa, poate te plictiseşti. Să nu uiţi că te iubesc." .

Insesizabil de repede, un întreg scenariu neplăcut începu să i se deruleze în faţa ochilor minţii. Îşi aminti cum bărbatul pe care îl iubea, dar care nu o vizita decât arareori pentru sex şi pentru câte o "bombonică" savurata în sincron, o ispitise pentru a nu ştiu câta oară să nu renunţe la el. Să nu spună adio şi să rămână "fata lui fidelă", care mereu îl aştepta caldă şi dornică de a-i răspunde afirmativ la toate dorinţele. Îşi aminti cum îi ţinea capul în mâini, în mijlocul patului din dormitorul ei care fusese de atâtea ori în spusele lui "al lor şi doar al lor", cum o ruga cu ochi pe cât de luminoşi, pe atât de falşi să mai rămână în viaţa lui, cum îi spunea că este singura cu care se simte bărbat. Pe marginea patului stătea încremenită întocmai ca un spectator şocat de tragismul dramei ce se joacă în faţa lui. Privea cum i se pune un pahar de whisky, cum bărbatul căruia i se dăruise de atâtea ori îi promitea că va fi "ultima trăznaie" făcută împreună. Îl vedea cum pune pe limbă o pastilă şi sărutând-o fără drept de apel, simţea cum i-o împinge direct pe gât. Îşi amintea totul atât de clar, încât aproape îşi pierdu cunoştinţa de teamă. Nu înţelegea cum a putut s-o lase singură, ştiind că întotdeana a fost de acord să ia acele pastile doar cu promisiunea că el va rămâne lângă ea până îşi va reveni în simţiri . Îi era scârbă de el, de ce putuse să facă din ea..îi era scârbă mai ales de ea însăşi, căci se lăsase în halul acela călcată în picioare, folosită. Îşi lăsase la intrare orgoliul, demnitatea, principiile şi tot ce îi alcătuiau cândva esenţa şi se aruncase dezbrăcată de bariere şi nesătula de o iubire bolnavă în braţele bărbatului ce s-a dovedit a fi cel mai crunt monstru. Îi spusese că îi este rău, că în seara aceea ar vrea doar să o facă a lui, doar să îi amintească ce frumos e să fii în braţele omului iubit..Însă el insistă şi insistă..şi insistă..Nu ţinu cont nici de rugăminţile ei, nici de paloarea pe care ultimele zile de stres enorm la muncă i-o transpuseseră pe faţă..

" M-a drogat forţat..Doamne, ce om am putut să iubesc?!" ...

[...]