luni, 4 iunie 2012

Inca putin.





O dupa-amiaza fierbinte. Ma ascund de canicula in spatele jaluzelelor de culoarea cognacului, pe care le asortez in oaza de racoare ascunsa cu mirosul unei cafele proaspat facuta. Pagini peste pagini scrise pe teme mult prea indepartate macar de un colt al interesului meu. Pe langa mine tolanita pe jos, pe gresia rece, pisica familiei. Ce viata! Sa te trezesti doar sa mananci, sa iti faci nevoile, iar mai apoi sa te culci din nou, pentru ca oricum va veni cineva care va strange dupa tine. Nu pot spune ca o invidiez, pentru ca firea-mi vulcanica cu siguranta ar muri strivita de platitudinea unei vieti de leguma. Dar totusi..Ar putea din bun simt macar sa se duca in alta camera, netrebnica, caci eu stau si scriu de ore in sir si ea..ma sfideaza din cand in cand prin cate un oftat ce ii scapa lejer in somn. Pauza. Sa lasam tastele sa respire, sa permitem sufletului sa danseze. Un coc in varful capului, o melodie in surdina si o ceasca asortata cu farfuria. Dezordine pe birou, dezordine in ganduri. Se lupta la mansarda un gand nemernic si cotropitor, ce striga-n gura mare " Lasa naiba proiectul. Pune-ti un film, ia-ti ceasca in brate. Baga-ti .... in fierbinteala zilei si-n termene limite si-n tot si afunda-te in perna-lacrima." cu gandul mai rational, cu picioarele putin mai bine ancorate in realitatea lui 4 iunie " Nu mai vegeta, nerusinato! Pune mana si scrie la proiect ca nu te-ai nascut vreo sefa de stat sa faca totul altii pentru tine. ". Mda..Si se lupta, si lovesc, se trantesc, se arunca in corzi. Lovituri sub centura, trante la podea si arbitrul fluiera. Cotropitorul e descalificat, victoria e a celui rational. Ca doar si ieri am vegetat, iar daca acum trag ca o nebuna cu dintii de idei si cu degetele de taste e doar din vina mea, din lenea mea de ieri, din termenul limita de maine. Dar cafeaua e atat de buna..Ma bucur atat de mult de aroma ei, tocmai pentru ca beau atat de rar probabil. Dar e al naibii de gustoasa si a naibii de prietenoasa pentru ca mi-a oferit pretextul bun pentru o pauza.

Cafeluto,

Multumesc.

Cu stima,

Subsemnata.


PS: Desculta pe gresia devenita si ea cam calda, neatenta la ganduri sumbre de cistite viitoare si antipatice, ma intorc neconvinsa la scris. Mersi Patti pentru repeat-ul relaxant.





14 comentarii:

  1. Pune mâna și scrie și nu mai deranja pisica familiei! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vorba aia: "Ma, tu tii cu lupul?"

      Ștergere
    2. Cu pisica familiei tale! :)

      Ștergere
    3. Rusineee! Lasa obiectivismul de avocat la o parte si fii om normal pentru cateva minute! ( in care vei tine cu mine, evident:D)

      Ștergere
    4. Dar țin cu tine, te susțin ca să termini proiectul la timp! ;)

      Ștergere
    5. Am reusit, evident:) doar ca m-a epuizat total. O sa dorm neintoarsa in seara asta :P

      Ștergere
  2. :)))) Extraordinar!!!Daca ai sti cat de bine te inteleg!!! Sunt in aceeasi situatie cu tine, exceptand pisica (pe care eu o invidiez :)) , cafeaua, termenul limita (al meu e totusi peste vreo trei luni), nebunia de pe birou mi se potrivesc ca o manusa. Pana si lenea de ieri!:))De lenea din alte zile nu mai spun nimic!
    Iti ofer si eu o cafea si iti urez mult spor!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aoleu, nu mai vreau cafea. Nu vreau sa ma invat cu raul:D. Cred ca de aia nu ma impac nici cu termenele limita:)). Adica le rezolv, dar nu le suport, cred ca stii si tu cum e. Mult spor si tie! :)

      Ștergere
  3. Toata lumea are treaba in perioada asta :(

    RăspundețiȘtergere
  4. pui de geniu, scrie, pentru ca de fiecare data blogul tau imi readuce un zambet pe buze

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru complimentul voalat. La cat mai multe zambete, Ioana! :)

      Ștergere