vineri, 4 mai 2012

Pleaca, dar mai stai.




         Si nu vei sti ce simt. Nu-mi vei putea citi sufletul prin ochii-mi fosti inlacrimati pentru ca am decis sa le schimb hainele. Sa ii imbrac in rochite facute din multe straturi de voal, astfel incat si daca ai avea impresia ca percepi un arc de durere in cercul irisului meu, sa te pot invalui si sa iti spun ca e doar o perceptie gresita. Voi sta in fata ta si te voi asculta povestindu-mi cum te vei muta cu ea curand, cum vei lupta cu tine sa scapi de demonii ce te fac mereu sa devii schimbator si sa renunti la lucruri care iti fac bine doar pentru ca stabilitatea iti macina personalitatea putin cate putin..Te voi privi cum iubesti obiectivitatea din mine ce te sfatuieste sa iti asezi in ordine sertarele interioare, sa renunti la norii zbuciumatii ai tineretii tale naravase si sa aprinzi lumina intr-o camera ce ti-ar putea pregati o surpriza frumoasa: familia pe care niciodata nu ai simtit ca o ai. Iti voi zambi larg, voi rade la glumele tale cu pofta, voi face glume care te vor face sa razi cu lacrimi, ca de obicei, insa nici o clipa nu vei auzi urletul sufletului meu ce intinde mainile spre tine, vrand sa te lege fedeles si sa te arunce in interior, de unde nu ai putea fugi niciodata..De ar fi asta de ajuns..Ma vei strange in brate ca pe singurul suflet care a fost mereu 100% onest cu tine, insa nu vei sti ca in spatele zambeteului meu se ascunde o durere surda ce se confunda cu harta mea personala, o apasare ce nu imi lasa sistemul respirator sa functioneze la parametrii lui normali. Vei simti caldura, dar nu toata caldura pe care mi-as dori sa o simti, vei simti iubire, dar nu in felul in care as vrea sa o simti, vei primi o bunatate si sinceritate pe care rar le mai intalnesti, insa nu vei primi tot ce e mai bun din mine. Te voi iubi, dar voi fi acolo sa vad cum te straduiesti sa ajungi sa o iubesti din nou, doar pentru ca ea te iubeste, doar pentru ca..ii cunosti toate dedesubturile si nu ai energia si rabdarea unui nou inceput. Te voi tine de mana si iti voi fi alaturi, luptand din rasputeri sa ucid cat mai repede speranta cretina ca vreodata..Desi stiu ferm ca nu. 

Te iubesc si de ai sti, m-ai iubi mai mult, dar oricum nu asa, oricum nu indeajuns.

4 comentarii:

  1. E trist si ma vad si pe mine scriind asa ceva. Nu exact asta bineinteles, oricum nu ma pot exprima la fel de frumos ca tine - cred, dar ceva pe tema asta...
    Imi place ce ai scris :D

    RăspundețiȘtergere
  2. tristetea iti da imaginatia si cursivitatea la folosirea condeiului, dar totusi nu ar vrea sa te mai vad asa >:D<
    o seeara faina :*

    RăspundețiȘtergere