Puzzle.

Hmm, esti dragut. Nu neg asta. Cu siguranta insa nu atat de dragut incat sa meriti bani pt servicii prestate. Sa fim seriosi, ti-a lasat vreodata atitudinea mea de inteles ca nu as fi in stare sa gasesc un mascul care sa imi ofere madularul lui doar pt placere si nu contra cost? Cred ca ai pierdut putin contactul cu realitatea...Si spun cred doar pt a-mi pastra diplomatia..Puerilul comportamentului tau este mai mult decat ilar. Ar trebui sa-mi fie mila de tine si de perspectivele tale, insa stii ceva? Nu mai vreau sa-mi fie mila de prostime..Nu vreau sa mai duc eu incarcatura neajutoratilor pt ca la urma urmei, mie nu-mi cara nimeni greul in spinare atunci cand simt ca nu mai am aer, cand am sentimentul ca si ultima bucata de roca ce ma sustine in varf de munte se va prabusi cu repeziciune...Si revin la "problema" mea existentiala dintotdeauna..sau mai bine spus la problema pe care lumea din jurul meu, inca blocata in limite de orice gen, o ridica si anume ..relatiile sau orice fel de interactiuni intre persoane de varste "destul de" diferite.. Dar totusi, sa deschidem putin mai mult ochii decat de obicei..Sa depasim nr de pasi pe care suntem obisnuiti sa-l facem, impartind in stanga si in dreapta comentarii rautacioase despre ce, cum si cat fac semenii nostri ..si sa realizam : ce as putea eu cauta/gasi la un mascul apropiat de varsta mea? Pai pana acum..variantele sunt destul de promitatoare....un copilandru bunicel la fizic ce are impresia ca e singurul care dispune de niste capacitati colosale de satisfacere a sexualitatii mele, drept pt care ar merita si in consecinta cere o anumita suma de bani pt ce ar putea sa-mi ofere...un copilandru care ma iubeste, dar nu se desprinde de trecut la fel cum nu se poate desprinde nici de un prezent plin de libertate care in schimb ii aduce seara cand se baga in pat un zambet trist, pt ca realizeaza ca nu are nimic ...Si altii si altii si altii...Dar cel cu banii..chiar a reusit sa ma faca sa rad..Doamne, lumea inca mai spera sa gaseasca in mine fraiera care sa imprastie bani in jur pt simple bagadele..inca mai spera sa mi-o tranteasca viata in felul cel mai urat posibil pt ca am "tupeul nesimtit" sa fiu directa si sa las diplomatia incuiata intr-un sertar pe care il deschid doar f rar..pt ca m-a ajutat viata si mai ales pt ca m-au ajutat parintii sa nu duc lipsa de nimic..

Oameni buni, faceti ochii mari..nu sunt vinovata ca duc viata pe care o duc..in schimb, voi veti fi vinovati de amaraciunea pe care o veti aduna in suflet degeaba...Chiar are rost sa cautati metode pt a-l face pe altul sa verse lacrimi sau sa cada pe ganduri? Daca voi chiar considerati ca exista suficient timp pt asta in viata aceasta, inseamna ca ..mai imi trebuie un pahar de suc de portocale. Taiem greata si dam pagina.

" Multa lume, dar atat de putini oameni." 

PS: De-ar fi totul un simplu puzzle..pe care il strici cand nu mai vrei sa stii nimic, si pe care il refaci cand ai mare nevoie...