Si puiul piu.

Plimba-ti  gandurile usor pe sira spinarii mele. Alunga-mi satietatea cu aroma-ti de barbat ferm, infipt cu bocancii in realitate. Miroase-mi fanteziile prin contactul buzelor tremurande si-agita-mi setea cu sarea depusa de-a lungul timpului pe podul ce uneste maxilarul stang de cel drept. Lasa-ma sa-mi pierd mainile prin parul tau, lasa-ma sa ratacesc in furtuna din ochii tai, pentru ca atunci cand ma vei strange in brate sa stiu sa apreciez linistea calda de-acasa. Stai cu mine pe varful muntelui si fa-ma a ta cu gemete zgomotoase, trageri de par si atingeri sfichiuitoare de palme pe fese. Ramai cu mine la baza muntelui, cand ne vom adaposti de furtuni, eu in bratele tale primitoare, tu cu nasul in parul meu, miscandu-ne incet, alintati simultan de gemete innabusite, reiesite din adancimea caldurii umane. Fii cel care-mi incalzeste cana de lapte si mi-o aduce tiptil sa nu ma sperii, cel care sta in fata mea pe vine, cu mainile strangandu-mi genunchii in causul palmelor si-mi saruta din priviri varful carn de nas. Si voi fi cea care te respecta, te-alinta, te are intr-un desen cu linii fine, trasate de buricele degetelor dornice sa ramana.