Te ascunzi ca un copil care, prins intr-un frumos joc al copilariei, spera sa nu fie gasit nicicum, nicicand. Insa ceea ce tu nu realizezi este ca ..nu mai esti un copil, desi, trebuie sa recunosc, ai ramas cu aceleasi proaste metode in incercarea de a te face nevazut. Tu chiar ai senzatia ca nu se simte din vorbele tale cat ti-am lipsit? Chiar reusesti sa te minti singur ca dorul fata de mine nu transpare din cuvintele tale, uneori cu invelis malitios? Of..si ma alinti copil..si o gramada de alte diminutive iti ies din taste, desi ..oh..oare cine e copilul dintre noi? Chiar nu vezi care dintre noi foloseste mai des degetul pe post de scut? Esti naiv daca tu crezi ca ti-as face un rau ca rasplata a marturisirilor tale..Nu ti-as face nimic pentru ca nu am dreptul in primul rand, dar si pentru ca nu vreau. Dimpotriva...cred ca ar fi pentru prima data cand as putea si eu observa o urma de umanitate certa in vorbele tale..Si chiar as aprecia-o, poate fara sa-ti spun..Dar neah..Astea sunt vorbe goale..sau de fapt..ganduri goale. Tu n-ai fi in stare de asa ceva..Poate ai fost prea lovit, nu neg..Dar degetul nu e de ajuns in fata mea. Oare ai sa-ntelegi asta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu